Doina Jalea: Nici n-a început…
…și s-a și terminat iluzia unei Românii prospere pe bani europeni și din PNRR – unul dintre cele mai perverse și subtile acte de trădare a interesului național, fie vorba între noi, DACĂ (!!!) l-ați citit cu adevărat cap-coadă, cu răbdare, ci nu doar ați auzit vorbindu-se despre el.
Dar: „E mai ușor să păcălești oamenii decât să îi convingi că au fost păcăliți”, zicea Mark Twain, scriitorul care mi-a fermecat copilăria cu Tom Sawyer și Huckleberry Finn – de care copiii de azi, hipnotizați de harrypotteria universală, n-au habar.
Mai e și o vorbă românească, una care-mi place foarte mult: „Ți-ai băgat puricele în cojoc? Acum n-ai decât să te scarpini!”. Ceea ce vom și face în următorii 5 ani, ambele jumătăți ale României dezbinate de alegeri, și conservatorii, și progresiștii, în sfârșit uniți în cuget și-n simțiri și în… scărpinat. Bineînțeles, înscriși de proeuropenii aleși cu „majoritate de voturi” pe un parcurs pur european, care duce la Chișinău și la Kiev. Sper din toată inima să NU am dreptate.
Dar ce se zărește la orizont? Un vid de putere; imposibila formare a unui guvern. Ceea ce, deocamdată, e bine căci, neavând guvern, nu se pot încă aplica românilor măsurile de coerciție financiară dictate de FMI, Bruxelles și elucubrate de capetele pătrate într-ale economiei și finanțelor de la București. NU SUNT BANI va fi leit-motivul care va justifica orice decizie aberantă și biciul cu care românul va fi disciplinat să nu cârâie și să rabde. Sunt bani! Și încă mulți și grei, dar nu în vistieria țării, golită de aceiași pe care cu mânuța lui electorală românul progresist și i-a băgat din nou în cojoc. Deși se știe prea-bine, precum zicea celebrul scriitor și jurnalist britanic, autor al romanului nu mai puțin celebru „1984„, George Orwell: „Nu poți reclădi o națiune cu aceiași oameni care au prăbușit-o”.
Sunt bani, dar nu unde ar trebui să fie. Nu sunt finanțist, dar bunul simț îți spune că poți spulbera minciuna multinaționalelor care declară profit zero (!) – că, dacă n-ar avea profit, n-ar pierde timpul prin România, că nu sunt instituții de caritate – prin impozit pe cifra de afaceri. Ca să nu mai vorbim de bănci, ca să nu mai vorbim de recuperarea prejudiciilor din marile dosare de corupție ținute la secret prin arhivele justiției și atâtea alte robinete prin care se scurge peste graniță avuția țării, câtă o mai fi ea a țării. Că, apropo de dezastrul de la Praid, știați că salina nu mai era în proprietatea statului român, ci a unui ONG? Ia căutați pe Internet și vă scărpinați! Cum s-a privatizat un munte de sare? Ca atâția alți „munți” de petrol, gaz natural, metale rare, ape minerale, lemn, aur… Ce mai contează un munte de sare?!
Doar că la orizont se profilează un proiect de țară numit „ia șapte piei de român”. Nu credeți? Nu credeți! Dacă nu dă războiul peste noi, ferească Bunul Dumnezeu, veți trăi și veți vedea. Mai degrabă vom simți! Pe propria piele: facturi deșănțate, prețuri exorbitante, impozite nerușinate, abuzuri fără limită și nedreptate cât cuprinde, curbe de sacrificiu și taxe de solidaritate cu războaie care nu sunt ale noastre și cauze străine.
Și nu e vorba de incompetența autorităților, să fim bine înțeleși, ci de un proiect colonial bine pus la punct. A scăpat Africa de cizma colonială și și-a pus-o pe grumaz Europa de Est. Unii dintre noi, că Polonia s-a scos!
Articol publicat de Doina Jalea în ediția tipărită a ziarului Sibiu 100 %, nr. 790, 14 – 20 iunie 2025.
De interes, de aceeași autoare:
2 thoughts on “Doina Jalea: Nici n-a început…”