Mărul discordiei. Opinie Doina Jalea
Azi nu mai trăim vremurile când orice cuvânt avea înțeles, pentru că tăt românul făcea școală serioasă de cultură generală 10 – 12 ani, ca bază pentru excelență în orice domeniu ar fi ales ca drum profesional în viață. Așa că, orice expresie care nu crește pe tarlaua analfabetismului funcțional, cultivată de învățământul falimentar contemporan, trebuie mai întâi lămurită.
Deci: „mărul discordiei” este o expresie care are legătură cu mitologia greacă. Discordia (Eris) era zeița vrajbei (cea la care se închină azi clasa politică de pe la noi, făcându-i temple din sediile instituțiilor statului). Ea era fiica Nopții (Nyx). Se prea poate să existe vreo legătură și cu expresia „noaptea minții”, că ăștia de se ocupă cu semănarea vrajbei în holda românească sunt cam duși cu pluta și tot ce pun la cale e de expresia menționată, adică de noaptea minții. Vezi cu ce te atrag la vaccin – manele, înghețată, mici și alte alea – după formula folosită de conchistadori la cucerirea Americii: mărgele de sticlă și apă de foc pentru pieile roșii.
Dar ia să vedeți care sunt copiii Discordiei: Grija (Ponos) – cred că de aici vine și expresia „a trage ponoasele”, care se potrivește mănușă poporului român, cel care trage ponoasele pentru noaptea minții aleșilor săi. Apoi Uitarea (Lethe) – cea care s-a așternut ca un zăbranic peste istoria, civilizația și cultura românească, peste legea strămoșească a omeniei și, mai presus de orice, peste dreapta credință, apărată cu jertfa vieții de străbuni, pentru ca națiunea română să nu fie dezrădăcinată de furtunile istoriei din Arcul Carpatic în care a așezat-o Dumnezeu. Altă progenitură e Foamea (Limos), care ne paște că ne e lene să muncim – mai bine „trai, nineacă, pe banii babachii”, adică pe ajutoare sociale, că cine muncește „este proști”. Urmează Anarhia și Dezastrul (Dysnomie și Ate), Durerea (Algea), Cearta (Neikea) și Minciuna (Pseudologoi) etc.
Cred că îi recunoașteți pe copiii Discordiei care bântuie acum printre români. Tragem ponoasele indiferenței noastre, am uitat demnitatea românului de a fi stăpân în țara lui, cearta și minciuna devin noul limbaj social, ne pasc foamea, anarhia și dezastrul și o mare durere – dispariția neamului românesc.
Și unde mai pui că în „Iliada” lui Homer, Discordia e sora lui Ares, zeul războiului. De la mărul pe care l-a pus pe masa de nuntă a regeui Peleu a pornit faimosul război al Troiei. Cine vrea să știe mai multe să citească.
Între timp, expresia „mărul discordiei” se aplică oricărui obiect, oricărei cauze sau persoane care provoacă ceartă, conflicte, vrajbă, război, dispute. De la numele grecesc al ei, Eris, se trage și termenul „eristică”, adică arta de a crea dispute, controverse prin viclenie sofisticată și minciună rafinată. Mi se pare mie, sau definiția se potrivește modelului de conducere politică din România la această oră? Căci, în debandada generată de neîncredere, frică, nesiguranță, abuzuri și amoralitate, adică în ape tulburi se pot pescui averi uriașe pe trădări mari. Dar nu oricine, ci numai cei puțini, inițiați. Cei mulți sunt duși de val, iar cine înoată împotriva curentului se alege cu dosar penal sau un loc la „mititica”.
Un nou măr al discordiei se află deja în gura presei, cele 30 de miliarde de la UE. Fiți convinși că nu sunt pentru bunăstarea României, ci preț al trădării, ca cei 30 de arginți pentru trădarea lui Hristos. Îi vom plăti cu vârf și îndesat atât de scump încât îndrăznesc să anticipez: poate chiar cu pielea de pe spinare.
Articol publicat de Doina Jalea în ediția tipărită a ziarului Sibiu 100 %, an XVII, nr. 791, 21 – 27 iunie 2025.
De interes, de aceeași autoare: