27 octombrie: Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Nestor și Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi
Sfântul Mare Mucenic Nestor
Acest sfânt, tânăr și frumos, a fost din Tesalonic, pe vremea împărăției lui Maximian Galeriu (293 – 311) și era cunoscut cu Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, ca unul ce, de la dânsul, învăța să creadă în Hristos. Și s-a arătat credința lui odată cu venirea împăratului la Tesalonic.
Deci, după ce Sfântul Dimitrie a fost pus sub pază în temniță, pentru Hristos, împăratul lua parte la luptele din stadion, care aveau loc în cinstea sa și se defăta foarte, privind la lupta voinicilor cu Lie, luptătorul împăratului. Și era Lie acesta ca un alt Goliat, de neam vandal, cu trup mai mare decât alți oameni, înfricoșător la căutătură, cu chip și nărav de fiară. Puterea lui era nebiruită și nimeni nu-i putea sta împotrivă; și era foarte iubit de împărat pentru puterea și nesațiul lui de a ucide oameni; că pe cei învinși îi arunca în sulițe, puse cu ascuțișul în sus, ca să-i străpungă și să-i omoare. Și au fost uciși astfel și mulți creștini, puși să se lupte cu Lie fără voia lor. La această priveliște fără de lege luând parte și Sfântul Nestor, s-a aprins sufletul lui de râvnă să se lupte cu Lie și să-l biruiască, ridicând astfel ocara aceasta de pe numele Domnului.
Deci, a alergat la locul unde se afla Sfântul Dimitrie sub pază și, căzând la picioarele lui, i-a zis: „Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie. Ci, te roagă pentru mine, chemând numele Domnului Iisus Hristos!”. Iar Sfântul, însemnându-l cu semnul Sfintei Cruci, pe frunte și pe piept, i-a zis: „Du-te și pe Lie vei birui și pe Hristos vei mărturisi!”. Deci, mergând acolo unde era pus podul [podium-ul, n. red.] de luptă, sub privirea lui Maximian și zicând „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mă!”, l-a apucat pe acel grozav ucigaș Lie și, lovindu-l cu lovitură de moarte, drept în inimă, l-a omorât. Și s-a tulburat împăratul în sufletul lui și a trimis îndată ostași de au omorât pe Sfântul Dimitrie, în temniță, cu sulițele, ca pe pricinuitorul junghierii lui Lie, iar Sfântului Nestor a poruncit de i-au tăiat capul, cu însăși sabia lui, la 27 octombrie.
Sfântul Dimitrie cel Nou (secolul al XIII-lea)
Acest cuvios părinte a trăit pe vremea împăraților româno-bulgari ai veacului al XIII-lea. Era din satul Basarabi, pe apa Lomului, și a fost păstor de vite în satul lui și multă vreme și-a ascuns sufletul sub haina de umil păstor la vitele satului. Ne este cunoscută o singură întâmplare din vremea aceea a vieții lui:
Într-o zi, pe când umbla prin iarba înaltă, în urma vitelor satului, a strivit din grabă și din nevedere toți puii golași dintr-un cuib de pasăre. Și s-a simțit vinovat, în inima lui, ca pentru o mie de morți și și-a pedepsit piciorul cu care greșise, neîncălțându-se trei ani întregi, nici vara, nici iarna, în chip de ispășire.
Într-un târziu, s-a făcut călugăr la schitul ce se afla într-o peșteră, nu departe de satul Basarabi. Și, aici, și-a dus viața lui ascunsă, tot în ascultarea de păstor la vitele mănăstirii, petrecând în post, în rugăciune, în privegheri și în nevoințe. Înălțimea vieții lui de taină, lacrimile lui, văpaia rugăciunii numai Dumnezeu, Cel Ce vede toate, le știa. A murit în peșteră, pe lespedea de piatră pe care dormea totdeauna, în mijlocul vitelor, pe malul râului Lom. După moarte, închizându-se cu pietre gura peșterii, aceasta s-a schimbat astfel din chilie, în mormânt.
Deci, trecând multă vreme, a venit mare apa Lomului de a surpat copacii și pietrele dimprejurul apei. Atunci au căzut în apă și cele două pietre din lăuntrul peșterii, care cuprindea moaștele Sfântului, și multă vreme au stat acolo. Însă, de multe ori, la locul acela, juca peste apă o flacără de lumină, crezând oamenii că este o comoară. Și, vrând Dumnezeu să-l descopere, s-a arătat Sfântul în vis unei copile bolnave de duh necurat și i-a zis: „De mă vor scoate părinții tăi din apă, eu te voi tămădui”. Și i-a arătat locul. Astfel, l-au găsit întreg și luminat și l-au pus în biserica satului și, din clipa aceea, prin moaștele plăcutului Său Dimitrie, Dumnezeu a lucrat nenumărate semne.
Nu știm care domn al Țării Românești a încercat, odată, să aducă moaștele Sfântului Dimitrie la biserica lui din București, dar, neizbutind, a ridicat cu cheltuiala sa la Basarabi, peste moaștele Sfântului, o preafrumoasă biserică.
Între anii 1769 – 1774, s-a pornit război între ruși și turci. Ajungând armatele rusești în acel sat și gândindu-se să pună la adăpost moaștele Sfântului de prăpădul războiului, au voit să le trimită în altă parte. Atunci, un creștin din București, Hagi Dimitrie, a cerut moaștele Sfântului ca să le aducă în Țara Românească.
Drept aceea, tot în acele zile, moaștele Sfântului Dimitrie, întâmpinate cu mare alai, au ajuns în București și au fost așezate în biserica cea mare a Mitropoliei, unde se află și astăzi, mitropolit al țării fiind, pe acea vreme, Preasfințitul Grigorie.
Și îndată a simțit tot poporul ocrotirea Sfântului, că nu numai războiul dintre muscali și turci a încetat, ci și boala ciumii cea înfricoșată a contenit. Și mult ajutor și mare folos câștigă toți cei ce, cu credință, aleargă către dânsul. Pentru ale cărui rugăciuni, Dumnezeule, miluiește-ne și ne mânuiește pe noi toți, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.
Sursa: Proloagele, volumul I, pag. 193 – 195, Editura Bunavestire (Mitropolia Olteniei).
De interes, pe aceeași temă:
2 thoughts on “27 octombrie: Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Nestor și Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi”