12 noiembrie: Pomenirea Sfinților Martiri și Mărturisitori Năsăudeni – Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu
Tot la data de 12 noiembrie, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sfinților Martiri și Mărturisitori Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu. (articolul continuă sub foto)
Acest Sfânt Martir al neamului nostru, Atanasie Todoran s-a născut în Bichigiu, sat de pe Valea Sălăuței, în ținutul Năsăudului, într-o familie de creștini ortodocși. Despre copilăria lui știm puține lucruri: doar că Sfântul era fruntaș în comună. Fiind cunoscător de carte, a fost jude în comunele de pe Valea Bichigiului și a Sălăuței.
Încă din tinerețe, pentru virtuțile și curajul său a fost ales într-un regiment militar special al împăraților de la Viena. Însă, amânându-i-se eliberarea, a plecat din oastea celor de altă credință și s-a întors acasă. Fiind urmărit de oamenii împăratului, s-a refugiat în munții Țibleșului, în Maramureș și în Țara Chioarului. Aici, în pribegie, s-a rugat neîncetat lui Dumnezeu pentru sine și pentru semenii săi aflați în suferințe și în umilințe de tot felul.
Pătimirile sale s-au înmulțit și mai mult când a fost prins de cei rău-credincioși și a fost închis câțiva ani în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriței. După ce a fost eliberat, s-a întors la Bichigiu, unde credința ortodoxă a strămoșilor săi era amenințată de necredincioși. Astfel că, neexistând preot ortodox în sat, s-a opus cu îndârjire împărtășirii fiului său cu azimă, precum și spovedirii lui de către un preot unit (greco-catolic).
Credința în Dumnezeu și setea de dreptate și de adevăr nu l-au părăsit niciodată. Pentru aceasta, în anii 1761 – 1762 a tratat cu guvernul din Viena, alături de alți fruntași, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuței și a Someșului Mare. Împreună cu alți români, el însuși a fost la Viena unde s-a încheiat pactul cu guvernul și li s-au dat asigurări că, după intrarea în regimentul grăniceresc, românii din ținutul Năsăudului vor beneficia de înlesniri și nu vor fi siliți să-și lepede credința ortodoxă.
Întors acasă, așteptând roadele înțelegerii, fericitul Atanasie și-a dat seama că nu s-a ținut seama de doleanța românilor și a început să se opună pe față convertirii la catolicism.
La 10 mai 1763, la Slava, pe platoul numit „La mocirlă”, a fost organizată sfințirea drapelelor de luptă și depunerea jurământului de credință de către nouă companii ale Regimentului de graniță nou înființat. Generalul Bukow, de tristă amintire, trimis de Curtea de la Viena să urmărească și să impulsioneze în Ardeal trecerea românilor la catolicism, a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni și să le sfințească steagul, fiind însoțit de episcopul unit (greco-catolic). În acele momente de grea încercare pentru creștinii ortodocși, când soldații erau pregătiți pentru depunerea jurământului, a ieșit în față, călare, „moș Tănase Todoran”, în vârstă de 104 ani, și le-a rostit grănicerilor o cuvântare. Printre altele, le-a spus: „De doi ani noi suntem grăniceri și carte n-am primit de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi!… Și-apoi, așa nu vom purta armele, ca sfânta credință să ne-o batjocorească! Jos armele!”.
Cuvintele înflăcărate ale evlaviosului bătrân au dat roade în inimile ascultătorilor și, astfel, soldații care urmau să depună jurământul de credință față de Viena au trecut de partea lui Atanasie, aruncând armele.
Însă, nu după multă vreme, stăpânirea rău-credincioasă, dornică de a vărsa sânge nevinovat, a făcut cercetări pentru ca vinovații să fie pedepsiți. Din această pricină, la 12 noiembrie 1763, pe același platou din Slava a avut loc schingiuirea apărătorilor credinței strămoșești și ai libertății. Binecredinciosul Mucenic Atanasie a fost frânt pe roată de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată „pentru că i-a reținut pe oameni de la unire și de la înrolarea în statutul militar grăniceresc…”. Împreună cu el și-au aflat sfârșitul mucenicesc alți trei tovarăși: Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu.
De asemenea, alți 19 creștini ortodocși au fost bătuți cu vergi, mulți dintre ei murind sub lovituri. Capetele Sfinților martirizați au fost ridicate în pari, la poarta caselor în care locuiseră, iar bucăți din trupurile ciopârțite au fost așezate la răscruci de drumuri.
În astfel de chinuri s-a săvârșit vrednicul de pomenire, Sfântul Mucenic Atanasie, vărsându-și sângele pentru credința strămoșească și pentru drepturile fraților săi români din Transilvania.
De atunci și până astăzi, jertfa Sfântului Mucenic Atanasie și a celor care au pătimit împreună cu el a rămas vie în conștiința și sufletele ortodocșilor năsăudeni.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin.
Sursa: Mineiul pe luna noiembrie, pag. 241 – 243.
De interes, pe aceeași temă:
One thought on “12 noiembrie: Pomenirea Sfinților Martiri și Mărturisitori Năsăudeni – Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu”