Cumpărați-vă un brad de Crăciun cu miros de brad! Nu veți salva natura prin și mai mult plastic. Pledoaria lui Virgil Virgilsen
Despre cum se împodobea un brad de Crăciun prin anii 1970 ne vorbește Virgil Virgilsen, un român stabilit în Danemarca. Descrierea lui corespunde aproape 100% cu cea a bradului de la bunica mea, pe care mi-l amintesc și eu din copilărie, cu toate că pe-a mea mi-o trăiam 30-40 de ani mai târziu, dar aveam bunici conservatori și podoabele pomului de Crăciun rămăseseră neschimbate din tinerețea lor. Dl. Virgil mai face și o pledoarie pentru a cumpăra brazi naturali care, deși miros a brad din codru, nu sunt recoltați din pădure, cum pretind ecologiștii, ci din plantații de unde vor fi sacrificați oricum, chiar și dacă nimeni nu-i mai ia acasă. Achiziționarea unui astfel de brad ajută și mediul și-i ajută și pe fermieri care, dacă nu vor avea vânzare, vor cultiva anii viitori cereale, folosind îngrășăminte chimice poluante, care dăunează solului, dar care nu sunt necesare la culturile de brazi.
„Mi-a atras atenția un brad, era pus lângă geam și se vedea de afară: Un brad împodobit așa cum ne împodobeam noi brazii prin anii ’60 – ’70! Pe vremea aia erau globulețe, nu putem să zicem că nu, și erau ieftine, se găseau! Dar bradul, pe lângă globulețe – care erau o bază care trebuia să-i dea alura de brad de Crăciun, pe vremea aia se spunea „pom de iarnă”, nu „de Crăciun”, pe vremea când Moș Crăciun era „Moș Gerilă” -, pe lângă globulețe, care erau ieftine, se găseau, nu ducea nimeni lipsă de globulețe, trebuia să intre în joc creativitatea, mai ales a copilului în familie și erau vestitele nuci îmbrăcate în staniol. Deci, când era vorba de brad, trebuia neapărat să te înarmezi cu: niște hârtie creponată, cu niște hârtie colorată și, mai ales, staniol! Se îmbrăcau nucile în staniol – și care avea un staniol mai pricopsit, nu rămășițe de la ciocolată… Puteai să cumperi staniol, spre exemplu, când eram copil, îmi lua de la Magazinul „Victoria” niște staniol, așa, format A4, foarte fin, și îmbrăcam nucile; veneau, apoi, portocalele – portocale și mandarine care trebuiau prinse și atârnate în pom; bomboanele de ciocolată, vestitele bomboane fondante, iar unele erau trase în ciocolată – alea erau mai pricopsite, și tot felul de ciocolățele mici. După toate chestiile astea, cu toate că exista o beteală, o beteală argintie sau aurie care se punea de jur-împrejur, trebuia să-ți faci o ghirlandă, un lănțișor de hârtie: făceai verigile din hârtie colorată și le lipeai cu lipici și lănțicul ăla îl atârnai așa, de sus în jos, pe verticală. Și, ca să pui capac la toate, trebuia să-i pui și niște vată: luam un pachet de vată și luam smocuri de vată și le puneam așa ca să sugereze zăpadă. Veneau lumânările prinse așa-ntr-un cleștișor de tablă – era un cleștișor rotund de tablă în care înfigeai o lumânare – și artificiile de pom! Combinația era foarte bună fiindcă artificiile de pom și lumânările dădeau foarte bine cu ghirlandele de hârtie și bucățile de vată ca să poată să ia pomul foc… Pe vremea aia, brazii cam luau foc prin case. Pe la unii mai modernizați apăruseră deja luminile de le băgai în priză, luminițele de brad și, mai ales, alea care pâlpâiau – alea te dădeau pe spate!
Eh, cum vă spuneam, am văzut un brad de-ăsta în Danemarca în anul 2025 la o familie, ce-i drept, cam de șaptezeci și ceva de ani. M-am uitat pe geam și mi-am văzut bradul copilăriei!
Că veni vorba de brazi: se vorbește foarte mult să nu mai folosim brazi naturali, să luăm brazi artificiali sau să renunțăm la obiceiul ăsta fiindcă distrugem pădurile, distrugem închipuirile lor! Brazii ăștia normali vin din Franța, vin din Danemarca, sunt brazi de cultură; nu sunt dintr-o pădure, nu sunt de pe munți! Este o cultură așa cum e cultura de rapiță, de grâu, de porumb, se cultivă brazi. Numai în orășelul ăsta unde stau eu, în jurul meu sunt vreo 10 plantații de brazi pentru tăiat: ei se plantează foarte apropiați unul de altul, e soiul ăsta de brazi care are multă frunză, multă cetină și are-o tulpină subțire – nu sunt brazi care pot fi lăsați să crească în pădure! Bradul pentru lemn este un alt soi de brad, este un brad care are o tulpină foarte groasă și are foarte puțină cetină, foarte puțină frunză, aproape că-i golaș, e numai tulpină – am în apropiere și o plantație de brazi pentru lemn, arată cu totul altfel!
Brazii ăștia, dacă nu sunt cumpărați, cresc un an, doi, trei, după care cresc prea mari și nu mai pot fi folosiți: vor fi tăiați oricum și vor fi tocați. Chiar și tocătura asta, care e așa de multă că acuma nu mai cumpăra lumea brazi, nu mai e la căutare, că se folosea în parcuri, așa, se punea pe anumite porțiuni unde nu trebuia să crească buruieni, dar e prea multă!
Nu se mai vând brazii din cauza campaniei că se distrug pădurile. Cultura de brad e o cultură foarte ecologică, să zic așa: nu sunt stropeli. Acuma, țăranii respectivi, dacă sunt nevoiți să renunțe la cultura de brad, vor trebui să planteze grâu, secară, care vor fi stropite cu glifosat – deci este o poluare… se poluează apa, se poluează solul…
Nimic nu-i mai frumos de Crăciun decât un brad natural, cu miros de brad, indiferent de propaganda neomarxistă care spune că, cu fiecare brad, ai distrus pădurile și bradului ăluia i-a luat 7 ani să crească – este exact la fel ca o cultură de crizanteme. Atunci, nu mai cumpăra crizanteme, nu mai cumpăra trandafiri, nu mai cumpăra lalele, nu mai cumpăra nimic! Diferența dintre un brad de cultură și o crizantemă nu e nicăieri. Așa că luați cu încredere brazi naturali și fiți siguri că îi ajutați pe cei care îi cultivă și ajutați și natura: încurajați o cultură de ceva care nu trebuie stropit cu glifosat, la care solul nu trebuie distrus ca pentru grâu, ca pentru secară, ca pentru porumb. Și nimic nu-i mai frumos decât un brad natural, cu miros de brad!” – Virgil Virgilsen, Danemarca.
Dumneavoastră ce amintiri aveți despre bradul de Crăciun din copilărie? Vă invităm să ne scrieți în comentarii. Cu toate că validarea poate dura câteva ore, promitem să publicăm toate comentariile la subiect. Sărbători fericite!