De gustibus non est disputandum
Am copilărit gurmand
În blocul cu zece etaje,
La sendviș foloseam Holland
Și Crenvurștilă-n finisaje.
Priveam la morile de vânt
De pe cutia rotunjoară
Și mă gândeam că toate sânt
De la Don Quijote din țară.
Mămica era gospodină:
Când mai făcea o prăjitură,
Punea în cocă margarină
„Unirea” pe post de untură.
Iarna târziu primeam colet
Într-un cearșaf legat cu sfoară,
Cârnați în maț de porc gourmet:
Goghiță, fie-ți rânza-ușoară!
Și când am început să merg
Cu cheia la gât pe la școli,
În pauză mă sileam să-ncerc
O Eugenie pe doi poli.
Ieșind, luam din alimentară
Cu banii mamei pentru pită,
Ori o brânzoaică ordinară,
Ori o lipie rotunjită.
Și-așa-am crescut și-am învățat
Română, mate și franceză,
Iar dintr-a unșpea am votat
Cu opțiunea bruxelleză.
Ca să-mi aud, ani mai la vale,
Că-s specie, neam cu Nea Mihai
Dacă nu pun unt în mâncare
Și brânză pun doar în mălai.
Hei, coana Mița Biciclista,
Noi am copilărit cu piața:
Aveam crâșmar, n-aveam „barista”
Și beam Amigo, nu Lavazza!
Am mai crescut, ne-am rafinat,
Gustăm și o choux à la crème,
Dar cremșnitul ne-a consacrat
Și nu ne dăm ce nu suntem.
Iar de-ți displace merdeneaua,
Uleiul prost din margarină,
Întinde-te cât ți-e salteaua,
Dar nu vorbi cu gura plină!
22 august 2026, Sibiu, Vlad Pârău.
8 thoughts on “De gustibus non est disputandum”