Merdeneaua zilei 31 august 2026: O zi pentru Limba Română trece prin scrisul de mână
Merdeneaua zilei (7): Azi, 31 august, am sărbătorit Ziua Limbii Române. Ca și de Ziua Femeii sau de Ziua Educației, cel mai adesea o cinstim preț de 24 de ore și o ignorăm în (mai) tot restul timpului. Bunăoară, am văzut anunțuri despre Ziua Limbii Române ce conțineau cratime în plus sau în minus. Ne facem că facem sărbătoare, dar trece și asta și revenim la „școala vieți” sau la bunul plac al autocorrect-ului dezlănțuit.
Care să fie cauza? Așa cum spunea Daniel Pennac, nu mai învățăm gramatica pentru că la baza gândirii noastre nu se mai află cuvântul, ci imaginea. Trăim într-o civilizație audio-vizuală în care nu mai e imperios necesar să știi să scrii și să citești. Pe ecranele mici sau mari rulează filme, însăilări de imagini, iar SMS-ul sau e-mail-ul au fost înlocuite de mesaje vocale înregistrate și trimise prin WhatsApp sau de videoconferințe.
Anul acesta am trimis cărți poștale cu mesaje scrise de mână unor prieteni pentru a le arăta că m-am gândit la ei în timp ce îmi petreceam vacanța la munte. Unii nu au răspuns, alții mi-au mulțumit, dar toți cei care au răspuns online au exclamat: „Nici nu mai știu de când n-am mai primit o carte poștală!”. Nici Poșta Română nu știe de când n-a mai vândut o carte poștală (La Sibiu se mai găsesc măcar la O.P. 1, dar prin alte locuri trebuie să le cauți pe la vânzătorii de suveniruri!). De aceea nu ați mai primit, dragii mei, ilustrate de la munte sau de la mare: pentru că trăim în epoca instantaneului auto-fotografiat și postat imediat pe rețelele de socializare, în public sau în privat; dar și din cauză că ne e lene să mai scriem de mână.
În ce mă privește, i-am obligat pe furnizorii de utilități care n-au reușit să mă fraierească din clipa semnării contractului cu factura electronică să îmi trimită factura tipărită, în plic. Unii veți spune că sunt înapoiat și că din cauza mea se taie copacii din pădure – dar eu reciclez și la mine nici o hârtie nu rămâne nefolosită. Pe verso-ul unei facturi plătite cel mai adesea scriu un cântec pe care îl adaug în „catastiful dracului”, iar pe partea albă a plicului scriu liste de cumpărături și alte sarcini zilnice.
De Ziua Poeziei (21 martie), în fiecare primăvară dinainte de criza din 2020, obișnuiam să îmi plătesc cafeaua cu o poezie, pe care o scriam cu creionul pe un petic pătrat de hârtie și o cedam companiei Julius Meinl, organizatoarea acestui demers inedit.
Îmi place să îmi contemplu scrisul de mână și îi rămân veșnic recunoscător doamnei învățătoare pentru ora de caligrafie și pentru că mi-a pus stiloul Hero în mână – chiar dacă acum, din comoditate, folosesc pixuri BIC.
Ce vreau să spun cu toate astea? Dacă tot sărbătorim Limba Română printr-o zi specială, să încercăm să o și îngrijim ca pe o floare în glastră, străduindu-ne să scriem corect – și, în general, măcar să scriem. Deoarece cuvântul scris este o unitate logică purtătoare de sens și dătătoare de coerență, iar, dacă te străduiești să scrii corect, vei ajunge să gândești corect și să trăiești ordonat – fie că „glastra” în care cultivi Limba Română e o foaie de hârtie, un caiet, o tabletă cu stylus sau chiar o chitară folk.