Cerul, Codrul și Pârăul

Lumea hoților de cai… PAGINA DE POEZIE

9 octombrie, 20269 octombrie, 2026 vlad

Lumea hoților de cai

E lumea hoților de cai
Și a celor de moșii:
Ei despart părinți de fii
Și te fac să n-ai ce ai.
Neștiind ce să ciupească,
Ăștia iau tot pe nimic
Legea e un loz în plic
Unora să le servească.
Unde-i Țepeș să îi vadă
Câte-nvârt și câte fac,
Să-i scurteze cu un cap
Și să-i mângâie cu-o spadă?
E lumea hoților de cai
Și-a șuților de buzunare,
Că cine fură, ăla are!
E lumea sutei de parai.
Îți iau uleiul de motor
Și lanțul de la bicicletă,
Ba chiar și firul din mochetă
Și cuprul din prelungitor.
Unde-i Țepeș să îi vadă
Câte-nvârt și câte fac,
Să-i scurteze cu un cap
Și să-i mângâie cu-o spadă?
E lumea hoților de cai
Ce fură gressie, faianță
Și-apoi oferă consultanță
Pentr-un nivel crescut de trai.
Pun în colete bolovani,
Cer ramburs pe zero valoare,
Ți-ar lua șosete din picioare
Doar să prefacă țepe-n bani!
Unde-i Țepeș să îi vadă
Câte-nvârt și câte fac,
Să-i scurteze cu un cap
Și să-i mângâie cu-o spadă?
La banca hoților de vis
Agenții sunt foști hoți de cai
Ce dau pe credit porți la Rai
Și dopamină… la plictis.

8 octombrie 2026, Sibiu, Vlad Pârău.

Toamna-mi aduce…

Toamna-mi aduce somnolență,
Nas înfundat și roșu-n gât,
Frunze pictate cu stridență,
Facturi la gaz și cam atât.
Sirop cu gust de con de brad
Și vinul cald cu scorțișoară,
Câte-o plăcintă cu dovleac
Și gogonele în cămară.
O, toamnă gri! O, toamnă brună
Cu vânturi lungi și zile scurte,
Cu semne-n stele și în lună
Și struguri copți la mine-n curte!
Uitate cărți pe noptieră
Mă-mbie seara la citit…
Am și-o brândușă prizonieră
Între PREFAȚĂ și SFÂRȘIT.
Tablou de frunze pe poteci
Și-un pom cu perele răscoapte…
Cocorii-ți spun că-i timp să pleci
Spre miazăzi, din miazănoapte.
O, toamnă gri! O, toamnă brună
Cu vânturi lungi și zile scurte,
Cu semne-n stele și în lună
Și struguri copți la mine-n curte!
Gutuia aspră,-nnecăcioasă,
Se îndulcește în borcan…
Pe raft, o inimă voioasă
Pun la iernat pentru alt an…

Sibiu, 6 octombrie 2026, Vlad Pârău

Din Sud în Vest

În lungul șinelor de tren
Din Vest în Sud, din Sud în Vest
Călătorește un refren
Cu vorbe scurte, fără rest.
Și soarele apune șui,
Se lasă razele pe linii,
Marfare trec prin dreptul lui
Și taie umbre rectilinii.
De pe-un peron pe alt peron
Aleargă oameni fără timp,
Trăgând de tije-un tomberon,
Relicva altui anotimp.
Nu plouă astăzi la Ploiești,
Linii de tren, raze de soare
Se-ncrucișează cu povești
De geamantane călătoare.
Apare trenul șuierând
Și nu stă mult: două minute;
Se-ncarcă trollere pe rând
De gunoierii lor ținute.
Și pleacă, plin de-ncărcături
Ca o vidanjă garnisită
În care cufere cu-orduri
Se contopesc și se agită.
În gara goală, fără tren
Raze tăiate se adună
Și-alcătuiesc un nou refren
Cu vechi urări de noapte bună.

4 octombrie 2026, Ploiești, Vlad Pârău.

[Precizare pentru cârcotași: Versurile au fost scrise în gara Ploiești Vest, fotografia a fost făcută în gara Brașov. E doar o „sugestie de prezentare”, cum scrie pe unele ambalaje de produse perisabile.]

Precum gravida după nașteri

Nu te lua după gura lumii,
Nu sta ca să te laude unii,
Nu te-aștepta la recunoașteri
Precum gravida după nașteri!

În lumea-n care mulți se screm
Să judece după barem,
Oricum îți vei purta tu sigla
Ei ți-o vor măsura cu rigla!

Degeaba cauți tu sfântul Graal:
Te-or cântări procedural,
Ți-or face suma pe punctaje,
Ți-or da cu șutul în bagaje….

Nu te lua după gura lumii,
Nu sta ca să te laude unii,
Nu te-aștepta la recunoașteri
Precum gravida după nașteri!

Inima-ți cu mărgăritare
N-o împărți cu orișicare,
Ca pe-un ciorchine tu ți-o storci,
Dar ei ți-o calcă fiindcă-s porci.

Păstrează în tine grăunțul
Luminii, făr-a da anunțul
În târg pentru-orice strălucire
Că ți-o vor stinge cu grăbire.

Nu te lua după gura lumii,
Nu sta ca să te laude unii,
Nu te-aștepta la recunoașteri
Precum gravida după nașteri!

Iar dacă-i vezi că se închină
Când pe-o statuie pun lumină,
Gândește-te că cine-i viu
Disprețuit e pân’ târziu:

Cel din statuie hâd le-a fost,
Contemporanii-l credeau prost,
Urmașii îi înalță socluri
Doar ca să-l vândă la talciocuri.

Nu te lua după gura lumii,
Nu sta ca să te laude unii,
Nu te-aștepta la recunoașteri
Precum gravida după nașteri!

Ploiești, 3 octombrie 2026, Vlad Pârău

REVERIE CU BRÂNDUȘE

Mănunchiu-albastru de brândușe
Cules pe brânci de țigăncușe,
Cum șade diafan pe masă
Ți-aduce duh de toamnă-n casă.
De ce zâmbesc nici nu-ți explici
Tăiate-aripi de zâne mici
Cu praf de stele în pistil
Turnat de îngerași tiptil…
Visezi poiana din pădure
Cu pajiști de brândușe pure
Și constelații de petale
Zvâcnesc pe sub pleoapele tale!
Și-acum vezi pădurea nebună,
O floare bleu sub frunza brună,
Primele brume-n dimineți,
Pisica plină de scaieți…
Toate prin minte ți-au crescut
Din vaza cu pereți de lut,
Vârtej de stele viorii
Duc dorul toamnelor târzii…
Visezi poiana din pădure
Cu pajiști de brândușe pure
Și constelații de petale
Zvâcnesc pe sub pleoapele tale!
Iar dacă floarea moare-n vază,
În vis petala se păstrează
Și-n suflet o îngropi departe
Ca pe un lujer într-o carte…

Sibiu, 30 septembrie 2026, Vlad Pârău.

În umbra Sfinxului

Frumos se-mprăștie ceața pe Zamora,
Gonită-n răsăritul noii zile
De soarele ce ne măsoară ora
Din culmi senine, -nflăcărând Coștile.

Pe Caraiman abia se vede Crucea,
Fiind tăinuită ochilor lumești…
Găsim în inimi, oglindind, răscrucea
Dintre pământ și ceruri vulturești.

Se-aude Prahova în depărtare
Croindu-și drum cu murmur triumfal;
Prin ea și muntele se-aruncă-n mare
Cu gust de piatră căutând un mal.

Pe dealuri străjuiește-un vechi castel
Privind cutezător către Bucegi,
Se scaldă-n soare frânturi de crenel
Păstrând povești de prinți, boieri și regi.

Te plimbi să afli de-i găsi oșteni
Din Valea Albă-n Valea Cerbului,
E soare și-i mult verde la Bușteni
Și-i albă panta Kalinderului.

Iar sus, pe descărnatele platouri
Presimți șoptind un sfinx și niște babe
De după munții așezați rulouri,
Culegători de stele ori de cioabe.

E clipa răsăritului ferice
Și norii se ațin în vârf de brazi,
Din lume voalul ceții-o să-l ridice
Chemarea de-a fi mâine după azi.

Bușteni, 30 august 2026, Vlad Pârău.

De gustibus non est disputandum

Am copilărit gurmand
În blocul cu zece etaje,
La sendviș foloseam Holland
Și Crenvurștilă-n finisaje.

Priveam la morile de vânt
De pe cutia rotunjoară
Și mă gândeam că toate sânt
De la Don Quijote din țară.

Mămica era gospodină:
Când mai făcea o prăjitură,
Punea în cocă margarină
„Unirea” pe post de untură.

Iarna târziu primeam colet
Într-un cearșaf legat cu sfoară,
Cârnați în maț de porc gourmet:
Goghiță, fie-ți rânza-ușoară!

Și când am început să merg
Cu cheia la gât pe la școli,
În pauză mă sileam să-ncerc
O Eugenie pe doi poli.

Ieșind, luam din alimentară
Cu banii mamei pentru pită,
Ori o brânzoaică ordinară,
Ori o lipie rotunjită.

Și-așa-am crescut și-am învățat
Română, mate și franceză,
Iar dintr-a unșpea am votat
Cu opțiunea bruxelleză.

Ca să-mi aud, ani mai la vale,
Că-s specie, neam cu Nea Mihai
Dacă nu pun unt în mâncare
Și brânză pun doar în mălai.

Hei, coana Mița Biciclista,
Noi am copilărit cu piața:
Aveam crâșmar, n-aveam „barista”
Și beam Amigo, nu Lavazza!

Am mai crescut, ne-am rafinat,
Gustăm și o choux à la crème,
Dar cremșnitul ne-a consacrat
Și nu ne dăm ce nu suntem.

Iar de-ți displace merdeneaua,
Uleiul prost din margarină,
Întinde-te cât ți-e salteaua,
Dar nu vorbi cu gura plină!

22 august 2026, Sibiu, Vlad Pârău.

La Crucea de pe Domogled

Cruce Albă de pe stâncă,
Ce veghezi prăpăstii sure,
Ce povești ascunzi tu încă
La ieșirea din pădure?

Pentru mâna-unei fecioare
Concurând doi ofițeri,
Se-ntrecură pe cărare
Călărind din răsputeri.

Primul ce-a ajuns la țintă,
Vrând să dea de știre-n vale
Descărcă un foc de flintă
Și fu abătut din cale:

De ecoul cel năpraznic
Calul s-a înspăimântat
Și, din fire mai obraznic,
Stăpânul în hău și-a dat.

Fără spume, fără cearcăn,
Cel din urmă fu întâi
Și tăie un alb mesteacăn
Să i-l pună căpătâi.

Însă tânăra iubită,
Cum află de sorții-i răi,
Zise că nu se mărită
Și plecă pe loc din Băi.

La poveste-i și-o morală:
Dintre-un mort și un perdant,
De ești femeie fatală
Nu-ți alegi nicicum amanat.

Iar în nopțile cu lună,
Pe poteci întunecate,
Umblă-un călăreț ce sună
Dintr-un corn cu nestemate.

Printre pini negri se duce
Târând un voal de mireasă
Și-ajungând la Alba Cruce
El dispare-n ceața groasă.

Numai culmile pietroase,
Desmierdate dinspre cer
S-or cutremura, pioase,
De iubirile ce pier!

21 august 2026, Sibiu, Vlad Pârău.

Femeia care udă flori

Femeia care udă flori
Când, la apus, stă pe cisternă
Revarsă liniștea eternă
Din raze, ca din rezervor!

Cum se apleacă spre ghivece
Ca dătătoare de viață
Destinul parcă și-l agață
De tot ce crește și nu trece.

Acolo unde mâna ei
A presărat un fir de apă
Frumosul însuși se adapă
Ca, din cerneală, un condei.

Și-n urma-i nu rămân uitate
Culori de lumină preapline
Ce-n felinare or s-anine
În loc de becuri, doar mușcate.

Căci e și ea ca o poemă
Ce merită să stea-ntre flori;
De o citești, să-ți dea fiori
Și dușuri reci drept anatemă.

Iar de te miri de pleata-i creață
Cum se revarsă în ghirlandă,
Petalele i-au dat ofrandă
Un loc senin și cu verdeață.

Sibiu, 5 august 2026, Vlad Pârău.

LA HERCULANE

Lângă Cerna, pe faleză
Umblă muze diafane
Mâncând langoși în viteză
Și visând la Herculane.

Cele mai rubensiene
(Ca să nu le zic grăsane)
Urcă-n Dotto, merg alene
Către centru-n Herculane.

La Cazino, sub Sequoia
Bei șampanie cu banane
Și-o fanfară-și cântă voia
Chiar în parc la Herculane.

Sus în deal, cu apă plată
Umpli sticle și bidoane.
La piscină, câteodată
Mai petreci și-n Herculane.

Dacă mergi pân-la statuie
Vezi cum brutele spartane
Poartă un ciomag și-o blană
Și fac mușchi la Herculane.

Jos, la Roman, de te duci
Lângă Cerna scrii romane,
E și-o grotă cu haiduci
Ce fugeau din Herculane.

Și la Băile Venera
Lumea-și scaldă burți, ciolane;
Peste Cerna sunt izvoare
Ce-au secat în Herculane.

Simte-te la tine-acasă
Pe-nălțimi sau prin gropane,
Iar, de bolile te lasă,
Te faci bine-n Herculane!

Nu căta comori ascunse
Prin unghere sau cotloane,
Numai ziduri sunt ajunse
La ruină-n Herculane!

Pe platou la Coronini
E un loc de milioane
Și spirale fac yoghinii
Să vibreze-n Herculane.

Podul roșu e ca focul
Și se cântă folk cu toane,
Vin pescari cu tot norocul
Agățat din Herculane.

E și-un izvor de contese
Ce cândva erau codane;
Poți să urci pe trepte dese
Pe un deal din Herculane.

Dar mai fain e pe-nserate
S-asculți ape melomane
Cum îți susură, purtate
De vârtej prin Herculane.

Și când luna iese, pală
Printre stânci cam grosolane
Poți visa, stând pe tânjală,
Să nu pleci din Herculane.

3 august 2026, Vlad Pârău

Necititorii, ca necuvântătoarele

Poetul contestat de urmași
Care nu i-au citit opera,
Dar trăiesc în România unită
Pentru care el și-a riscat viața
Se salvează visând la epigrame
Dedicate primarului care i-a inaugurat bustul,
După care i l-a înlăturat tot el
Într-o zi când televiziunile nu erau acolo,
În ambele cazuri doar pentru imagine,
Căci nici el nu i-a citit opera
Și se lasă impresionat de amenințări
Că de-aia l-au votat concetățenii
Să le demonstreze că „orice om îi este frică”,
Deși primar nu-i chiar orice om.
Un câine se plimbă prin parc fericit:
El nu citește, nu-nțelege cuvinte,
Se-oprește din când în când să ude vreun soclu,
Pe toate în mod egal, căci îi lipsește criteriul valorii,
Pe el îl interesează doar să mănânce pe săturate
Și, uneori, să muște mâna care i-a dat de mâncare.
El votează de-a pururi cu sine,
Că de-aia îi și merge bine:
Poate va fi primar într-o viață
Anterioară sau viitoare,
Într-o lume din care statuile vor fi dispărut
Ca să nu mai aibă necititorii ce inaugura
Și nici necuvântătoarele, ce uda.

Sibiu, 21 aprilie 2026

Deja înflorit

Cireșul va înflori la final de aprilie.
Bradul va îngloburi la final de decembrie.
Mâțișorii salciei vor înflori la final de Florii.
Ramura de măslin va înverzi la final de potop.
Numai proorocul mincinos înflorește
La fiecare ocazie
Vorbe și iar vorbe,
Lăsând faptele mai la urmă
Pentru când va fi, poate, prea târziu.
Între timp, cei ce nu vorbesc
Ci făptuiesc, pregătesc
Sicrie din lemn de cireș
Pentru toți adormiții în conștiință
Care au simțit nevoia unui „voievod”
Capabil să-i țină pe loc.

Sibiu, 29 martie 2026, Vlad Pârău

Nu râde, drag poet, de Mirabela!

De-ai scrie de bipedul plasticos
Care-a intrat în plen cu Melania
S-ar mai rarefia și dușmănia
Că neamul la roboți nu-i ofticos.

Cum, rectiliniu, pe covorul roș,
S-a îndreptat spre sală neabătut
Și-n multe limbi a zis fluent „Salut!”
Și a gesticulat fără reproș.

Johannis ar fi fost invidios,
S-ar fi uitat de-a dreptul ca la urs
Că brațele mergeau după discurs
Și-a și făcut cu mâna tacticos.

Nu ca-n spitalul-hală de carton
Să-mpingă tava picolii roboți
Ca niște-aspiratoare mari, pe roți,
De-au speriat pe bietul Omicron!

Nici ca oglinda ION de la Palat
Ce n-avea roți, dar n-avea nici picioare
Și-ntârzia la orice întrebare
De i-o punea ostașul transpirat.

În slujba țării de peste ocean
S-a angajat bipeda profesoară
Ce te privește și te și măsoară,
Dar n-are ochi în cap, ci un ecran

Ca de televizor pe baterii
Cu un hublou de cască de la Mobră
Ce-atunci când n-avea purici, părea sobră
Prin taximetre și bucătării.

În loc de cap, o boxă cu manele
Și-n loc de voce, o ambientală;
De nimerește-aici pe la vreo gală
Poate recită „Somnoroase păsărele”…

Te pomenești că peste câțiva ani
Vor fi șomeri domnii prezentatori:
Pe la concursuri de cantautori
Vine Alexa și nu cere bani.

Adio un stand-up cu ăla mic,
FM cu Dumitrașcu sau Hrubaru,
O gală folk cu Sorin Poclitaru,
Adio copyright la Art Butic!

Că-n lumea nouă, care va veni,
Primește corp suavul GiPiTi.

26 martie 2026, Sibiu, Vlad Pârău.

DE ZIUA FOCILOR, DEDICAȚIE PT. FOCIBUC

Din balta mea de chit istoric,
Îți scriu ironic-meta-foric:
Mă simt presat și-nghesuit,
De algoritmul tău, ciuntit!
Când cred și eu că ies în larg
Cu o postare la catarg,
Deodată bula se strâmtează
Și nici un pește nu cutează
Să pice-n plasă cu vreun șer,
Un laic sau vreun coment stingher!
Abia împușc laicuri vreo trei,
Din care patru-s de femei.
Oi fi eu conspi, însă cred că
Tu mă închizi voit sub copcă
Și mă condamni prin ședău ban
Să emigrez într-alt ocean.
M-or fi turnat câteva foci
Cu botul plin de carioci
C-aș fi-nroșit cu sârg rețeaua
Însăilându-mi poezeaua,
C-am vrut să scot prea mult din baltă
Cu link către rețeaua-ailaltă,
Într-un cuvânt, sunt secătură
Și tre’ să sufăr în untură,
Să practic munca în zadar,
Să public doar pentru sertar,
Să mi se culce-n beznă riciul
Precum prescris-a Licuriciul.
Atent, desigur, nu ai fo’ că
Eu nu înot precum o focă,
Iar, când țâșnesc, am aripioare
Unde au alții-notătoare.
N-am să mai stau să irosesc
Potențialu-mi pescăresc
În rezervația ta stearpă
Precum harpistul fără harpă,
Nici nu mi-e gândul la prostii
Să plagiez cu GiPiTi,
Așa că merg la un congres
Cu peștii mari de pe uărdpres,
Să-mi schimb și uălu’ și canalu’
Și-apoi să-nceapă carnavalu’!
De ziua focilor, îți zic:
Rămâi în cercu-ți strâmt și mic,
La polul tău cu eschimoși
Care postează doar gogoși,
Printre războaie și entorse
Și raportări din colți de morse,
Să promovezi spre etalare
Pe toate vacile-de-mare,
Căci eu mă duc să mă petrec
Cu aplicația Getpec
Și-o să fac șou fără sfială
Pe Farmacia Muzicală,
Nici la coteț, nici în bârlog,
Socializând direct pe blog!

21 martie 2026, Sibiu, Vlad Pârău

Lumânărar de vise

Magnolii-nalte își prepară înflorirea –
Suprem examen dat sub ceru-nalt –
Ca o petală-nfiptă-n celălalt
Cu dor de zbor pețindu-și nemurirea.

Carnale, roze, albe, diafane
Se-arată firmamentului pustiu,
Ca unui văl de doliu albăstriu
Cerându-și o ieșire din canoane.

Pe câte-o ramură lasciv deschise,
În rochii de mireasă-nveșmântate,
Dar pe la falduri crunt însângerate,
Se-aprind ca pe-un lumânărar de vise.

Să vină mierla între flori să șadă
Privind la asfințitul roșiatic,
Să-i ardă inima ca sub jăratic
Și-un tril s-arunce-n zare ca o nadă…

Sibiu, 21 martie 2026, Vlad Pârău

Cum să-ți iei „papucii” ca un folkist

Cum o dau și cum n-o-ntorc,
Nimeresc pantofii FOLK:
Încălțat cum se cuvine,
E normal să cânt mai bine!
Se-asortează chiar mișto
Cu chitara mea maro,
Chiar de scrie, dinadins,
Că sunt clasici, bleu distins!
Ca folkist, neapărat,
Tre’ să fii bine-ncălțat:
Pe Miruna s-o seduci,
Ca să-ți dea pe loc… papuci!

Pas cu pas și strop cu strop,
Cumpărăm pantofii FOLK!

Mărțișor Folk

De n-ar fi femei pe lume,
Folkul ar fi despre glume;
Dar, de dragul doamnelor,
Cântăm și despre amor.
De la o Eșarfă-n dar
La folkistul Gospodar
Sau la proful Wrăjitor,
Toți fac curte doamnelor.
Chiar nebunul alb din șah
Triluiește-n OH și-n AH,
Urmat de Stepa, senin,
Ce doinește-un Cântec Lin.
Când ajunge la vreun han,
Cântă Bezna Adrian;
Coborând din deal în vale
Ducu zice de-ale sale
Despre Suflet fără chei,
Totul, doar pentru femei!
Chiar acuma, de opt marte
Vă iubește prin mansarde,
Alifantis, senzual,
Doar când plouă infernal.
După ce v-a scos din ramă,
Vă contemplă și Dan Vană
Ca pe scumpele tablouri
Ce-au lăsat în cânt ecouri.
Vale vă iubește-n schimb
Noaptea, fără anotimp.
Ar fi și-un Simpu Folkist
Ce în Muză-i specialist
Și o cheamă cu dichis
Să meargă cu el în Vis.
O armată, va să zică,
Vă compune, vă dedică
Versuri mari din La minor
Dumneavoastră, doamnelor.
Să aveți o primăvară
Lipsită de-orice povară,
Fie-vă, fără de vină,
Zâmbetul, pe chip lumină
Ca mereu să inspirați
Tot ce-i frumos în… bărbați.
Ei apoi să născocească
Stihuri să vă năucească,
Împletind în alb și roșu
Doar amoru’, nu reproșu’,
Prevestind în Mărțișor
Și inelul viitor!

9 martie 2026, Sibiu, Vlad Pârău

Vot din flori

Cete de colindători
Se-ntâlnesc pe pod de flori…
Fetelor, să fiți morale:
Nu luați șpagă cu petale
De la niște haimanale
Politico-sociale!

Sibiu, 8 martie 2026, Vlad Pârău.

CFR, nu TGV!

În Sibiu, la CFR,
Tracțiunea pe Diesel e.
N-avem electrificare,
Da’ nici șine purtătoare,
C-ale noastre-s limitate
La viteze calculate,
Nu prea mari, ca nu cumva
Trenul a se răsturna.
Din Sibiu pân-la Brașov
Moare rama de istov,
Zisă și Săgeat-Albastră:
Patru ore-i cursa noastră!
Din Sibiu la București,
Șapte ore, să trăiești!
Ea, locomotiva,-ar duce;
Șinele-s în schimb caduce,
Iar de nu rulezi domol
Poți risca un salt în gol.
Weekendul trecut, eu știu
Făcu summit la Sibiu
Un partid la guvernare,
Chitit, vere, pe…salvare!
Să se dea ecologiști
Vajnici, domnii USRiști,
Doamnele și non-binarii
Au lăsat Jeepu-n parcari
Și-au găsit mai de bon ton
Să se urce în vagon.
Timpul, însă, dilatat
Peste cap pe toți i-a dat,
Fiindcă drumul, dus-întors,
Cumulat, o zi le-a stors.
Nu mai spun că, pe Diesel,
Ei au poluat la fel
Cât un tren de-automobile –
Să înnebunești cu zile!
CeFeRe, gondolă dulce:
Cum te duce, așa te-aduce,
Dar făr’ d-Electroputere
Nu mai ai tren de plăcere!
Și-altă știre dă nuanța
Că un tren pân-la Constanța
Din Oradea arvunit
Sibiul l-a ocolit,
Un județ prea pitoresc
Unde toate-ncetinesc.
Noi nu vrem trenuri rapide,
Le găsim cam insipide,
Mai fain un tramvai urban
Molcom, neaoș, ardelean
Din Triaj la Gara Mică
Să se legene-o țârică,
Din Ocna în Turnișor
Să se legene ușor
Pe traversele de lemn
De sub șine cu îndemn.
Motorina să ne-ajungă
Pentru-o cursă cât mai lungă!
Textul are și-un moral:
Cuplul prezidențial
Din mandatu-anterior
Rezolva cazul… din zbor!
Nu făceau dânșii naveta
Cu Loganul, trotineta,
Sania sau A-Te-Veul,
Nicidecum cu CeFeRe-ul!
După zece ani, se-explică
De ce nu avem nimică:
Nu tu linie de tren,
Autostradă încă vrem…
Marele meditator
Și-a văzut de al său zbor,
Dându-ne din avion
Tuturora: „Ghinion!”.

Sibiu, 7 martie 2026, Vlad Pârău.

Blocat în Dubai

Ești meltean? Ai bani sau n-ai,
Faci vacanța în Dubai;
Pică bomba? Aș, nu-i bai!
Tu rezistă și mai stai.

Vrei să știm că ești nabab?
Ia cina-n Burj-Al-Arab!
Te învârți pe loc ca cifa?
Fă-ți un selfie-n Burj Khalifa!

Vrei s-oftici pe alți români?
Plimbă-te pe la Fântâni!
Ca s-arăți că ești dat naibii
Hai la Luvru-n Abu Dhabi!

N-o să mergi tot cu ai tăi
Prin Catena pân-la Băi,
Când te-așteaptă în Dubai
Pașaportul pentru rai
Sub formă de proiectil
Explodat în câmp civil
Și movila de orez…
Să tot fii emiratez!

Caut bunker

Ca folkist căutam un palat;
Călător… Visam doar la un han;
De când Sam s-a băgat în Iran,
Tot ce vreau e un bunker privat.

Caut bunker la preț românesc:
S-aibă living, s-aibă cămară,
Cine stă la subsol să nu moară
Când rachete spre dânsul pornesc.

S-aibă apă de turnat în vin,
S-aibă mii de conserve de ton,
Și pereți ranforsați cu beton
La o sută de metri sub pin.

Și zacuscă păstrată-n borcan,
Și ardei cu de toate umpluți,
Și cârnați între dânșii cusuți…
Caut bunker, dar nu-n Teheran.

Și-aș mai vrea companie să am
O cadână din vremi ce-au apus,
Să-mi șoptească în pat când m-am pus:
Sunt a ta dacă treci la Islam!

2 martie 2026, Sibiu, Vlad Pârău.

Mărțișor

Lumina scaldă lumea-ncetișor,
În ceruri pescărușii dănțuiesc
Și în piață prunci se îmbulzesc –
Azi este prima zi de Mărțișor!

Chiar cerul e de-un bleu mai hotărât
Îmbrățișându-ne ca o maramă
Albă în zori și roșie de-aramă
Spre asfințitul pașnic coborât.

Pe străzi trec fete cu o floare-n mână
Și păsările altfel ciripesc,
În suflet muguri noi înmuguresc
Pe-o muzică ce dulce se îngână…

Iar dacă primăvara a-nceput
Fiindcă-n calendar este întâi
Să punem ziua asta căpătâi
Ca pe-un simbol în alb și roș’ cusut!

1 martie 2026, Sibiu, Vlad Pârău

De ziua ta

De ziua ta-ți doresc să fii
La fel ca tine-n prima zi,
Să ai zâmbetul aproape
Și lumini de sori pe pleoape!
Când spre cer în larg privești
Pământul să-l stăpânești,
Cuget, inimă și faptă
Să-ți păstreze ființa dreaptă.
Și necazuri nici o clipă
Să nu frâng-a ta aripă,
Să nu-ntunece-al tău zbor
Nici un lucru trecător!
Astfel, ziua ta să fie
Cât o viață și-o vecie,
Iar inima să îți bată
Doar senină, doar curată!
Și povestea vieții tale,
Înflorire de petale
Spre-nălțimi de dor și cânt
Luminate de Cuvânt!

28 februarie 2026, Sibiu, Vlad Pârău

Gura lumii, slobodă!

Mi-ați spus că sunt prost și nu v-am crezut,
Mi-ați spus că n-am 12 clase și am avut,
M-ați făcut nespălat deși ieșisem de sub duș,
Mi-ați zis că-s cu Vladimir deși-s doar cu Vlăduș.

M-ați făcut bigot deși cred în viitor,
M-ați făcut incult pe-Aleea Filosofilor,
Mi-ați zis „medieval” deși sunt clasicist,
Ați spus că n-am dinți deși merg la dentist.

M-ați făcut dacopat deși-s franțuzit,
Chiar și intolerant deși pe toți îi înghit,
Mi-ați zis „verzișor” deși port vișiniu
Și analfabet deși cânt, citesc și scriu.

Însă ce n-ați făcut era elementar:
Să priviți realitatea mai complex, nu sumar;
Să ieșiți din șabloane, să gândiți pe bune
Și când „binele” e rău să îi spuneți pe nume.

27 februarie 2026, Sibiu, Vlad Pârău

Jos… absența!

M-am dus, să nu zic că n-am fost,
Dar am găsit piața goală:
Românii n-o duc așa prost
Că de-aia nici nu se răscoală.
Tarabe-s multe și roiesc
Clienții după mărțișoare;
Cu bani pe credit prețuiesc
Pe doamne și pe domnișoare.
Da’ când ajung la fund de sac
Se uită câș, nu se complică
La gesturi care nu se fac
De nu se știe ce ne pică.
„Să iasă alții, treabă n-au?”
Își zice orice om cuminte.
Când o să strige dânsul „Au!”
Promit să nu-mi aduc aminte.

26 februarie 2026, Sibiu, Vlad Pârău

Aleea Filosofilor

Pășesc desculț și n-am un chior
Pe-Aleea Filosofilor,
La ochi nu-s deloc bătător
Pe-Aleea Filosofilor!

Mă uit în jos cercetător
Pe-Aleea Filosofilor,
După-un capac de Csiki Sor
Pe-Aleea Filosofilor!

Mă mișc din folk până-n folclor
Pe-Aleea Filosofilor,
Vă cânt de ducă și de dor
Pe-Aleea Filosofilor!

V-aș da o rimă în „-ușor”
Pe-Aleea Filosofilor;
O zic în gâND din La minor
Pe-Aleea Filosofilor!

În poarta vreunui Labrador
Pe-Aleea Filosofilor
Zgâriu cu cheia de zăvor
Pe-Aleea Filosofilor!

Poftesc un măr din pomul lor
Pe-Aleea Filosofilor;
Noroc că-s iute de picior
Pe-Aleea Filosofilor!

Eu sunt un ins mai din topor
Pe-Aleea Filosofilor,
De-aceea trec cam repejor
Pe-Aleea Filosofilor

Nu zăbovesc prea multișor
Pe-Aleea Filosofilor,
Cuget, exist și-s trecător
Pe-Aleea Filosofilor…

Cu traiul meu cam iluzor
Pe-Aleea Filosofilor,
O duc în roz și fără zor
Pe-Aleea Filosofilor!

Chiar și-n chestiune de amor
Pe-Aleea Filosofilor
Nu mă pronunț, ci tac sonor
Pe-Aleea Filosofilor!

25 februarie 2026, Sibiu, Vlad Pârău.

Dragobete auster

Drăguța mea, de Dragobete,
Ne face ploaia ciuciulete,
Ne intră frigul până-n oase –
De unde suflete voioase?

Drăguța mea, de Dragobete,
Orașu-i plin de dramolete,
Se-nghesuie toți la indoor –
Pe terase toarnă de zor…

Drăguța mea, de Dragobete,
Putem sta gratis la șuete
Prin esemes, WhatsApp, Snapchat –
Să ieși afar-ar fi păcat!

Drăguța mea, de Dragobete,
Se dădu foc ăstei planete:
De patru ani, țarul Vadim
Face-n Ucraina țintirim.

Drăguța mea, de Dragobete,
Scriu versuri albe la brunete…
E criză, nu va fi ușor:
Banii-i păstrăm de Mărțișor!

24 februarie 2026, Sibiu, Vlad Pârău

Ecouri feroviare

În orașul cu răscruci
care sună a semnal
de tren ce pleacă matinal
din gara unor inși uituci

Eu trec pe zebră și ghicesc
spre unde merg și unde-au fost
vagoane goale, fără rost
și îndelung le fericesc

Că, tot gonind spre nicaieri,
cu ele dorul mi-l conduc
departe de un burg caduc
ce astăzi e la fel ca ieri.

Și-ecoul trenului plecat
în piept îmi sapă ca o daltă
până mă simt și eu o haltă
dintr-o răscruce de-altădat’…

23 februarie 2026, Sibiu, Vlad Pârău

Dacă Sophie Ursina ar fi avut o cruce în Cimitirul Vesel de la Săpânța

Sophie, mortală cum ești tu,
Amestec de „ba da” , „ba nu” ,
Trei inși tu ai băgat în boală,
Din care doi nu se mai scoală:
Soțul, amantul, cameristul…
Te-a dat în fapt doar farmacistul!
Și, cum jucai atentă whist,
Te-a luat de braț un… polițist!
Monsieur Arseniu, bată-l vina,
Băgă-n arest pe Frau Ursina
Bogată, faină, tot ce vrei…
Dar să nu stai la masa ei!
La închisoare, trei decenii,
Te vizitară toți curtenii,
Și mulți oftau pe seama ta,
Fără cu tine-a se muta.
Erai deja o pensionară
Când te-au lăsat să ieși afară:
Ai mai trăit trei primăveri
Să nu te bucuri de averi.
Trecută ești, trecuți sunt anii…
La ce ți-au folosit toți banii?
De tine mulți s-au cam ferit,
Dar prea puțini te-au și dorit.

22 februarie 2026, Sibiu, Vlad Pârău

Dragoste platonică

Când trec pe sub fereastra ta
Și nu te simt, nici nu te vãd,
Să zici mersi: nu-ți fac prăpăd
Cum altfel ți s-ar întâmpla.

Tu șezi finuț și râzi în poză
De tot ce știi, dar nu poți spune
Decât dacă printr-o minune
Ți-ar sparge sticla-un spin de roză.

Și-așa, cum trec spre infinit,
Figura ta de șic trofeu
Oftează ca și când doar eu
În lume i-aș fi dat cu flit…

20 februarie 2026, Sibiu, Vlad Pârău

Poetului i-au amputat un picior

Poetului i-au amputat un picior:
În loc de cadou de-anul nou, vracilor
Li s-a năzărit să-i taie-un tovarăș vechi,
Și-așa prea multe în corp i-s perechi
Și știe orice cafegiu comesean
Că asta e datina la-nceput de an,
Ce nu se scumpește se taie!

Hai, nu te mai plânge, tataie!
Avem pentru tine un pat
E-n slujba lui Procust, e bun la tăiat.
Deși de-alergare îi va fi dor,
Poetului i-au amputat un picior.

Fierarule care lui Pegas i-ai pune potcoave
Și-ai coase la burtă de mult scufundate epave,
Te-oprește din munca ciocanului și-a nicovalei
Și dă importanță forjării scofalei:
Se caută o cârjă să poată să facă ușor
Un mers de poet rămas doar c-un picior!

Afară ninge cu toate zăpezile copilăriei,
În inimi se face cârlig gheara melancoliei,
Fierarul lucrează parcă ar fi un poet,
Cu sârg meșterește-o lucrare de mare estet
Și vine, sfârșit de istov, la căpătâi
Suferindului rămas cu un singur călcâi:

Am vrut să făuresc un picior de artist,
Dar am rămas nemernic și trist:
Din mâini mi-au ieșit o pereche de aripi
Pentru-o spinare, vai, de om prea comun:
Mă uit la a ta și nu știu cum să le pun!

Poetul oftă, privi în bagdadie
Și zări o icoană ca o poezie,
Iar chipul de sub maramă, sau poate glasul din umbră
Îi porunci: Ție-ți zic, ia-ți patul și umblă!

Sibiu, 15 ianuarie 2025, Vlad Pârău.

SVÂC de Anul Nou

Unii spun, da-și cam bat joc,
Că-ți aduce-un VÂSC noroc;
Studiind Biologie
Afli ce nu prea se știe:
VÂSCU-i plantă parazită,
Poate să îți compromită
Pomul chiar cel mai vânjos:
Deci, nu-i de nici un folos!
Vrei noroc în Noul An?
Fii destoinic, nu viclean:
Ajută-te singurel
Și vei da și peste el!
ZVÂC la muncă îți urez
Și deloc nu mă distrez:
Una-alta nu-ți îndrug;
Pune mâna ta pe plug
Precum a făcut mai an
Împăratul cel roman
Și-ți croiește alte soarte,
Tot cu SVÂC pe mai departe!

1 ianuarie 2026, Sibiu, Vlad Pârău.

MOP DE CRĂCIUN

Ție, MOPULE cel bun
Mai cu seamă de Crăciun
Aș dori să-ți cânt o odă
Fiindcă pururi ești la modă:

Au venit colindători
Troieniți de prin ninsori,
Ți-au cărat zăpada-n tindă
Da-i topită și băltindă…

Sculați, gazde, nu dormiți
Vremea e să vă treziți!
Casa să vi-o măturați,
Dar și MOPUL să-l plimbați…

Bradul verde, natural,
Pregătit ca pentru bal
A lăsat la poale-n loc
De cadouri, numai ace
Răspândite peste tot.
Dai cu MOPUL, n-ai ce face!

Dup-atâta râs, glumit,
Oaspeții s-au cherchelit;
Unu-a tras fața de masă
Jos, pe podeaua lucioasă.
A venit și Azorel
Tot cu limba după el…

Pentru aceste motive
Tragice, dar și festive,
Un remediu sfânt și bun
Este MOPUL DE CRĂCIUN!

Când impietatea-i crimă
Să mă credeți pe cuvânt
Că n-am găsit altă rimă
Și că șterg…pe jos…curând.

Sibiu, 30 decembrie 2025, Vlad Pârău.

Dacă noi…

Dacă noi suntem cerșetori,
Voi sunteți pomanagii:
Beneficiați de muzica noastră
Și credeți că vi se cuvine
Pentru că sunteți voi deosebiți.

Dacă noi suntem cerșetori,
Voi sunteți închipuiți:
Nu primiți colindătorii
Invocând pretexte despre calitatea
Lor, nu a voastră.

Dacă noi suntem cerșetori,
Voi sunteți încuiați:
Stați în spatele ușii, lipiți de vizor,
Cu o mână pe cheie, zăvor sau lanț
Și alta pe telefonul cu numărul
112 dinainte format pe ecran.

Dacă noi suntem cerșetori,
Voi sunteți avari:
Ca vulpea ce nu ajunge la struguri
Și zice că și-așa erau acri,
Nici voi n-ați face nici un efort
Pentru muzică, și-așa „asta nu-i muzică”.

Dacă noi suntem cerșetori,
Voi sunteți afoni:
Unul n-ar zice un colind cap-coadă pe-o scenă,
Iar când v-asculta la școală să vă pună notă la Religie pe-o colindă
Cântați toți 31 „Domn, Domn, să-nălțăm”,
Unul mai original decât altul.

Dacă noi suntem cerșetori,
Voi sunteți moftangii:
Ba nu vă place chitara, ba nu-i bună vocea,
Numai la suflet nu se mai uită nimeni.

Dacă noi suntem cerșetori,
Voi sunteți niște triști
Deoarece „Nu uita, când ești voios,
Române, să fii bun!”
Se cântă doar pentru oamenii voioși,
Nu și pentru voi.

Dacă noi suntem cerșetori,
Voi sunteți niște acrituri;
Nimeni nu cunoaște ca voi
Importanța murăturilor la masa de Crăciun.

Dacă noi suntem cerșetori
Voi sunteți fățarnici:
Ca snobul care întoarce un produs pe toate părțile
Ca, după vreo oră de analizat,
Să decidă că nu-l ia,
Lăsând și ambalajul rupt pe raft.

Când noi nu vom mai fi „cerșetori”,
Străzile voastre vor fi mai goale,
Restaurantele mai pline de bumptzi-bumptzi,
Vinul din pahar va fi ca siropul de tuse,
Nu veți vărsa o lacrimă gândind la copilărie,
Veți fi mari, importanți și sigur că singuri,
Crăciunul vostru va fi o zi de muncă,
De munca aia virtuoasă care nu rimează cu muzica.

Când noi nu vom mai fi „cerșetori”
Lumea va mișuna de furnici moraliste,
Nici o zi liberă, nici o secundă irosită,
Nici un greiere care să scârțâie din vioară.

Urarea mea pentru voi, în noul an,
E să interziceți vioarele, chitarele,
Țambalul, acordeonul, tobele,
Orice boxă și orice telefon
Și să le înlocuiți cu o sapă,
O cazma, un târnăcop,
Un contor de taxi sau o pedală de livrator,
Hainele voastre de duminică
Vor fi salopete pătate de sudoare
Sau măcar de verdicte intransigente.

Ce frumoasă va fi lumea aia a voastră
Fără muzici și fără „cerșetori”!
Pe noi să ne scuzați dacă vrem să oprim planeta,
E întotdeauna mai cinstit să cobori,
E întotdeauna mai bine să rămâneți
Doar voi între voi!

26 decembrie 2025, Sibiu, Vlad Pârău.

DIN COPILĂRIE (a unui postdecembrist)
.
Ningea în jocul de calculator
Pe Windows ’98 în două mii,
Din săgețelele-un iepure mișcam
Pe un traseu plin de capcane și
Îmi aminteam ninsoarea din cutia
Mai vechiului joc de televizor,
Cum din casete luam călătoria
Lui Super Mario cel monocrom.
Ningea în jocul de calculator,
Ningea teribil și în monitor,
Știam că trebuie să-i dau-nainte,
Dar puneam pauză și priveam cuminte…
Ningea și în meniul principal,
Și-n Windows peisajul hivernal
Se prelungea cu flori de gheață-n geam
Pe sticla monitorului vedeam
Și țurțuri, și-avalanșe de zăpadă
Și tot ce nu aș fi văzut pe stradă,
Schiam spre morcovi și-i găseam metodic,
Aveam un frigider cu tub catodic.
Dar, cel mai fain, computerul cel prost
Nu distingea între „va fi” și „a fost”,
Era de-ajuns să-i setez ceasul iar
Ca s-aduc iarna din alt calendar
Și chiar de-afară era cald și soare,
Puneam pe loc la cale o ninsoare,
Se bucura că a venit Crăciunu’
Și Moș Agrafă-n Word tastând F1
Și hardul de 2 giga cu de toate
Între Winamp, poeme, referate
Se-nzăpezea cu Hrușcă-n difuzor.
Azi ninge numai în calculator!
.
Sibiu, 23 decembrie 2025, Vlad Pârău.

Prima ninsoare

Deși e lentă și apoasă,
Te scoate ea tiptil din casă
Și îți arată fulgi c-un dans
Ce-ți ține inima-n suspans!

Ușor, ușor se-așterne strat
Și iarba vezi c-a sublimat,
Se-acoperă și frunzele,
Căci, brusc, nici toamnă nu mai e!

Mașinile când trec pe stradă
Gonesc prin ploaie, nu zăpadă,
Însă, încet, pe-a lor capotă
Se-adună fulgii în calotă.

Cam zgribulit, te-ntorci olog,
Refugiindu-te-n bârlog
Să bei un ceai cu scorțișoară,
Să răsfoiești o carte-ușoară.

Și, după noapte, înfofolit
Când pleci la muncă, vezi uimit
Un strat depus, imaculat:
Nu îl călca, ar fi păcat!

24 noiembrie 2025, Sibiu, Vlad Pârău.

Ceas și popas

Cum toamna vine după vară
Și căruntețea după zori,
La fel căința cea amară
Când ți-ai dori să nu mai mori.

Ca vocea dinspre alte veacuri
Ce se aude fâșâit
Dintr-o mașină cu cilindri,
Așa și tu vei fi pierit.

Deci cât mai tac și cât mai tic
Secundele în viața ta,
Încheagă totul din nimic
Și fă ce vrei, nu altceva.

Căci înserarea vine-n grabă
Și loc pentru regrete reci
Nu va mai fi decât în groapă
Unde nu poți ca să petreci.

Ploiești, 12 octombrie 2025, Vlad Pârău.

Cel mai bogat

Sunt cel mai bogat om din lume
căci am în fereastra mea
un vrej plin de noduri și bube
care ziua se hrănește cu lumină
și noaptea îmi rodește
sfere de rubin…

Sibiu, 26 septembrie 2025, Vlad Pârău.

Pe gaura cheii

Pe gaura cheii
ți-ai dat omenia afară din casă,
Pe gaura cheii
Și bruma de-onestitate rămasă.
Pe gaura cheii
S-a dus judecata de minim bun simț,
Pe gaura cheii
Credinț-afișată de oameni cuminți,
Pe gaura cheii
Rațiunea lui cogito ergo sum,
Pe gaura cheii
Dovezile lanțului logic antum,
Pe gaura cheii
Orice pretenție intelectuală
Pe gaura cheii
S-a dus înțelegerea familială
Pe gaura cheii
Toți neuronii legați în sinapse,
Pe gaura cheii
Ai dat afară pe cei dragi din case
Pe gaura cheii
Privirea-ți ascute înspre dușmani,
Pe gaura cheii
Așteaptă-te noaptea la hoțomani,
Pe gaura cheii
S-a scurs și mintea din capul tău breaz,
Pe gaura cheii
S-a-ntors ca butucul eternul obraz
Pe gaura cheii
Să stai totdeauna cu frica la pândă,
Pe gaura cheii
Să-ți învârtești demonstrația plăpândă
Pe gaura cheii
Privește la drumul pe-unde nimeni nu vine,
Pe gaura cheii
Să știi c-ai pierdut totul, chiar și pe mine.
Ci scoate azi cheia, în ultimă instanță:
Afară e soare, dar n-apeși pe clanță!
.
Sibiu,24 septembrie 2025, Vlad Pârău.

Ploaie nebună

Mi-a fost dor de tine, ploaie nebună
Cum mi te strecori tu în suflet
Ca pisica neagră sub lună
Mi-a fost dor să te piaptăn de umblet.

Mi-a fost dor de tine, ploaie zăludă
Zgribulindu-mi toți porii pe piele
Ca amanta ce afli că-i rudă
Prin alianță cu toți puii de lele.

Mi-a fost dor de tine, alintat-capricioasă
Ca o ibovnică dusă departe
Picurând așteptarea-ți duioasă
Poetului ce-ți scrie carte.

Mi-a fost dor de tine, ploaie senină
Ce mă uzi prin învăluire,
Tu mereu mă iei drept grădină
Și mă sapi cu adâncă iubire.

Mi-a fost dor, mi-a fost dor să te bat
Cu un pic, cu un strop, cu un val
Mi-ai lipsit cu-al tău mers cam săltat
Prin băltoace de burg autumnal…

Sibiu, 12 septembrie 2025, Vlad Pârău

Ileană Cosînzeană

Cine-n lume te-o ști, cine te-o îndrăgi?
Pe cine-n lume-anume l-ai chema tu pe nume?
Cin’ s-o lua după tine prin dealuri și coline?
Pe cine chemi sub lună să-ți depene cunună?

Ileană Cosînzeană, tu, zînă pămînteană,
Cu plete pîn-la brâu, păzind izvor, pîrîu!
Cu focul în călcâie, cu boiul de tămâie,
Te prinzi noaptea în horă, dispari la auroră…

Voinicii te visează, pe urma ta cutează,
Dar vai de-acela care te vede la hotare!
În el inima seacă și vlaga i se pleacă,
Pocit și mut rămîne că s-a-ncrezut în zîne!

Ileană Cosînzeană, tu, zînă pămînteană,
Cu plete pîn-la brâu, păzind izvor, pîrîu!
Cu focul în călcâie, cu boiul de tămâie,
Te prinzi noaptea în horă, dispari la auroră…

Pe dealuri, prin grădine și peste ape line
Tu zbori și cânți și dănțui, în jocuri te înlănțui…
Pe roua necălcată făptura-ți se desfată,
Da-n urmă lași doar jele, pîrjol și ierburi rele…

Ileană Cosînzeană, tu, zînă pămînteană,
Cu plete pîn-la brâu, păzind izvor, pîrîu!
Cu focul în călcâie, cu boiul de tămâie,
Te prinzi noaptea în horă, dispari la auroră…

Ca floare ești de aur, dar trupu-i de balaur,
La chip ești răpitoare, da-n fapt ești pierzătoare!
Și nimeni nu te-mbună-n amiezi sau pe sub lună –
Doar fluier de păstor ce doinește cu dor!

Ileană Cosînzeană, tu, zînă pămînteană,
Cu plete pîn-la brâu, păzind izvor, pîrîu!
Cu focul în călcâie, cu boiul de tămâie,
Te prinzi noaptea în horă, dispari la auroră…

Cine-n lume te-o ști, cine te-o îndrăgi?
Pe cine-n lume-anume l-ai chema tu pe nume?
Cin’ s-o lua după tine prin dealuri și coline?
Pe cine chemi sub lună să-ți depene cunună?
Nebună-nebună!

Sibiu, 22-24 iunie 2025, Vlad Pârău.

.

Printre frunze de glicină
.
Printre frunze de glicină
Am cântat sub bolta plină
De stele strălucitoare
Într-un prag de înserare
Mirosind floarea de tei
Și citind după condei
Note, vorbe muzicale
Pentru gazde joviale
Depănând doar amintiri
Din trecutele trăiri
Și făcând o rugăciune
Pentru vremuri chiar mai bune.
Pe sub frunze de glicină
Am citit în ochi lumină
Și-am cătat spre cer hai-hui
După Steaua Nordului.
Iar când drumul se desparte
Și ne ducem mai departe
Ce rămâne și nu piere
E o mierlă în tăcere
Și un dor mocnit de casă
Ce ne poartă și ne-apasă
Pentru înc-o întâlnire
Ca prilej de primenire.
.
Sibiu, 14 iunie 2025, Vlad Pârău.

Poet cenzurat pe Facebook

Nu plâng de grija maestrului Poc
Și știu că viața-abia de-acum începe,
E-un lucru ce ăilalți nu-l pot pricepe:
Că nu stă lumea dupa Feis’ în loc!
Și că artiștii-s plini de ale lor,
Nu sunt atârnători de vreun ecran,
Nu merg pe stradă agățați de „geam”,
Dar cât de trist e să fii turnător!
În timp ce alții cântă sau compun,
Tu, care n-ai un dar numai al tău,
Te uiți la ceilalți și-i vorbești de rău,
Măcar la asta poți să fii tu bun!
Te crezi erou de Block și de Report,
Nu te gândești că după contul șters
Cel reclamat își va vedea de mers,
Doar peisajul fi-va-un pic mai mort!
Și când o să rămâneți fără noi
În metaversu-aseptic și curat
Veți fi într-adevăr de-invidiat
Cum o să vă mâncați doar între voi
În noua voastră bulă uniformă,
Lipsită de orice denivelare
Veți observa că foamea-i tot mai mare
Deși nu mai e nimeni pe platformă.

Sibiu, 11 iunie 2025, Vlad Pârău.

Dezbinarea lege n-are

Nu v-ați săturat de ura
Dezbinării-n alb și smoală,
Când culori ne-a dat natura
Și le-a unit cu migală?
Cum în fiece săptămână
Se desparte neamu-n două:
Unii-s tanda, alții, manda,
Și se iau la trântă nouă.
Cum își sar la beregată,
Cum își bagă, scot și mut,
În duelul fără spadă
Pe-adevărul absolut
Care, dom’le, nu se-mparte
Nici la unu, nici la doi
Și, de-aceea, stăm departe
Noi – de ei și ei – de noi.
Iar televiziuni prosperă
Cu ciurdari frecându-și palma
Că, de atâta zaveră,
Se jupoaie oi de-a valma
Ele între ele, luate
De mânie și năduf,
Nemaitrebuind tranșate
Nici de baci și nici de lup!
Dac-așa mâncătorie
Vă surâde și vă place,
Gata fiți pentru vecie
Să luptați, să n-aveți pace!
Dar de vă e dor vreodată
De-un liman al omeniei,
Lepădați pe loc, pe dată,
Lanțurile tiraniei:
Televizor, smartphone, tabletă
Care vă țin conectați
La cherelă sau vendetă
Și să fim pe lume frați!
Că o armă e ideea,
Frontul fiind la voi în minte!
Nu vă lăsați, drept aceea,
Invadați de cine minte
Și-mpilează și dezbină
Și incită la război!
Stați voi drepți și fiți lumină
Că ce dați primiți-napoi!

12 mai 2025, Sibiu, Vlad Pârău.

Crezul lui Toma

Mă îndoiesc de axioma

Divinității, precum Toma,

Dar credincios de nu aș fi,

De Cine m-aș mai îndoi?

Ești fericit cât poți să crezi,

Cât nu, te cheamă: „Vino, vezi!”…

De te-ndoiești, strigă sub stele:

„Ajută necredinței mele!”

(25.05.2023, Sibiu, Vlad Pârău.)

Nunta de taină

În fiece pom stă ascuns-o mireasă
Ce-a sa mândrețe întinde spre-azur,
Pe-un trup smerit de Cenușăreasă
Lucește-n taină, de bal, un condur.
Brațele zvelte tremur înfiorate
De-al primăverii vânt unduios,
Lacrimi de zână, lacrimi curate
Ca flori se-nșiră pe-un trunchi mlădios.
Totul e-o zbatere și-o așteptare
Între neființă și dezlănțuire…
Bobocii pocnesc ca tămâia pe-altare,
La cununie cu soarele-mire.
Chiar înserarea de-apune-n coroane
De arbori gătiți ca de-o horă în Rai,
Poți să-i uiți, să nu-i vezi pierduți prin cotloane,
Simți-i-vei vorbind al aromelor grai!
Tăcere și pace în noaptea-mpietrită,
Pomii se miră de-oglinda din lună;
Doar zvon dinspre zori printre ramuri palpită:
Poporul de păsări în utrenii se-adună…

25 martie 2025, Sibiu, Vlad Pârău.

Dacă v-a plăcut acest articol, puteți alege să sprijiniți presa independentă cu o cafea. Vă mulțumim!

Eu sunt Neluțu chitaristu’

Într-un oraș prea lustruit
Sunt un soldat neinstruit,
Eu circul mult și doar pe jos,
Ferchezuit sau mai soios.
Am părul lung și prins în coadă
Și sunt adesea pus pe sfadă,
În orice piatră dau un șut
Și-am o chitară de-mprumut!
.
Eu sunt Neluțu chitaristu’,
Fac uneori pe moralistu’
Vă ies în drum, vă iau pe sus
Și-un „diagnostic” eu v-am pus!
Sunt cel mai nesupus folkist,
Infractor și infractorist,
Eu nu m-amestec, nu mă bag,
Vă spun doar „Servus!”, „Guten Tag!”…
.
Ades’ mă cert cu vreo patrulă,
Am pentru ea o rimă bună,
Dar dacă văd vreo mademoiselle
Devin romantic, nu rebel!
Merg regulat la „cabinet”,
Dar nu servesc un Cabernet,
Îmi place zeama de hamei
Și sărut mâna la femei!
.
Dar, seara, pe o bancă-n parc,
Eu încetez să mă prefac,
Chitara o apăs s-o rup
Și sunt voinic și sunt haiduc!
Iar, dacă o să am noroc,
Primesc o glajă sau un foc,
Vă cânt sub lună câte-n stele,
Da’ nu cumva să vreți manele!
.
Eu sunt Neluțu chitaristu’,
Fac uneori pe moralistu’
Vă ies în drum, vă iau pe sus
Și-un „diagnostic” eu v-am pus!
Sunt cel mai nesupus folkist,
Infractor și infractorist,
Eu nu m-amestec, nu mă bag,
Vă spun doar „Servus!”, „Guten Tag!”…
.
Sibiu, 13 februarie 2025, Vlad Pârău.

‎

Foto: Ioan Țilea din Sibiu.

Dacia fără coif

România fără nume este Dacia anume
Ni s-a spus c-o cheamă altfel, ca să fim în buna lume
Cea de gintă latinească, -n care șefă era Franța
Și cu noua denumire ne-a crescut un pic prestanța.

Dar Mihai Viteazul, primul ce-a unit vreo trei hotare
Într-o singură domnie, o numea Dacia Mare
Și Jules Verne, în a sa carte de „Castelul din Carpați”,
Numea neamul vechilor daci, de maghiari și slavi curtați.

Chiar și-n vremea dictaturii comuniste, cu sfială,
Au numit „Dacia” întâia mașină pur națională.
Iară azi, cu „România” pe hotarul bravilor daci,
Suntem ca un cap războinic fără coif, cu steag cârpaci.

Unde ești, drapel de luptă, zmeu cu cap de lup-dragon,
Să mai fluturi peste armii din Costești până-n Zagon?
Din pocal cu bot de șarpe și brățare serpentine,
Focul viu, o, pui de dac, mai joacă pe comorile din tine!

26 ianuarie 2025, Sibiu, Vlad Pârău.

Eminesciană la lună plină
.
Frumoasa mea-nvelită-n curcubeie,
Mai mare decât orice-n cer scânteie,
Cu voal de nori pe chipu-ți revărsat
Precum magnolii-n floare pe-nserat,
Apleacă-ți tâmpla albă peste lume
Să îmi veghezi potecile anume,
Să nu mă pierd prin codrii-labirint,
Să nu te-nșel cu dame din Corint.
Rămâi o veșnic luminândă-n cerul meu
Să nu devin de nimbul tău ateu,
Să nu te las pustie cu-ai tăi munți
Din care ninge-a pescăruși la nunți…
.
Sibiu, 13 ianuarie 2025, Vlad Pârău.
.
(Tânjesc după un aparat foto care să mă ajute să imortalizez luna mai clar – dorință /„rezoluție”?/ de Anul Nou.)

Foc de Folk
.
O floare-n inima mea nu e o primăvară,
Dar, cu zâmbetul ei, se-nsenină afară!
Hai cu inimi deschise să-nflorim un buchet,
Lumea va deveni o grădină încet!
.
Duc cu mine un cântec și-o poveste în sac,
Aș putea să le spun, aș putea să le tac!
Haideți să le cântăm toți cei ce le avem
Și să facem un cor măcar preț de-un refren!
.
O lumină din tine și-o lumină din mine,
Cu-o lumină în suflet fiecare om vine!
Hai să punem în cerc toate razele noastre
Și să facem un foc al frăției sub astre!
.
Fiecare hoinar și-a adus un obol,
Unul, poate concret; altul, mai mult simbol…
Să le punem la mijloc și să scoatem din coș
Un ospăț pentru toți, fără nici un reproș!
.
Sibiu, 11 ianuarie 2025, Vlad Pârău.

An nou, ostrov vechi
.
Prin defileul Oltului
La pas pe gerul iernii
Privesc pădurea dorului
Și stâncile-n vecernii.
.
Pe sus, pe la Arhangheli,
Biserica din deal
Își deapănă zugrăveli
Sub cerul ireal.
.
Prin Ostrov plimb privirea
Pe arborii-i de strajă…
Ce albă-i mănăstirea,
Ce pace ea degajă!
.
Pe mal se-ntind băncuțe,
Din loc în loc, o cruce
Și pasărea din unde
Cu gândul meu se duce.
.
În centru, la stațiune
E loc de promenadă
Și-n foișor ne spune
Cobzaru-o serenadă.
.
La poale de pădure
Un susur te uimește:
Izvoarele termale
Licoarea-și dau, regește.
.
Iar peste drum, piscine
Și locuri de odihnă
Atrag pe orișicine
La tratament și tihnă.
.
Pe sus, prin codrul verde,
Un drum vechi se ițește
Cu pod și belvedere
El ne ademenește.
.
Geniștii de-altădată
Venind cândva la muncă
Pe drumul cel de taină
Și-au durat pașii-n stâncă.
.
Și dacă o pornești
Pe drumul lor spre casă
De la Călimănești
La Căciulata-n oază,
.
Tu dai peste-un liman
Cu ape fermecate:
Câmpul lui Căliman
Ce-și duce oi s-adape.
.
Din veacuri legendare,
Înmărmuriți pe plai,
Au mai rămas sub soare
Vreo zece strașnici cai
.
Ce-așteaptă Făt-Frumosul
În nopțile cu lună
Să-și cerce iar norocul
Pe-o Cosînzeană brună.
.
Doar brazii verzi și crucea
Lui Vasile cel Mare
Mai străjuiesc răscrucea
Poienilor cu soare.
.
Și între apele de leac
Ba minerale, ba pucioase
Și Oltul, unduios drumeag
Se țes doar amintiri duioase
.
De veri trăite prin arșiță,
De toamne dulci și picturale,
De gângureli de ciobăniță
Cu aspirații muzicale.
.
Călimănești, 6 ianuarie 2025, Vlad Pârău.

Derdelușul care n-a mai fost
.
În iernile de altădată
Părea zăpada mai curată
Și, între blocurile gri,
Un derdeluș distra copii.
Te minunai cum s-a născut
Dintr-un parter înalt, țesut
Pe coasta unui deal pitic,
Se întindea și-n drum un pic.
.
Dar nu ne trebuia mai mult
În albul iernilor tumult:
Luam săniuța de la beci
Și ne croiam cu ea poteci!
.
Nici nu era mare scofală
Să afli locul de-mbulzeală,
Căci se-auzea din depărtare
Zvon de copii cu gură mare.
Nici nu era prea lungă tura,
Dar repetai cu sârg figura
Și, de te răsturnai cu bobul,
Mâncai zăpadă ca neghiobul.
.
Dar nu ne trebuia mai mult
În albul iernilor tumult:
Luam săniuța de la beci
Și ne croiam cu ea poteci!
.
Trecură ierni cu ghețuri multe,
Crescură țânci cu haine rupte,
Dar, între blocuri, cu mirare
S-a așternut tăcere mare.
Cu ordin de la primărie
S-a excavat juma’ de glie:
Avem parcări pentru șoferi,
Dar derdelușul? Nicăieri!
.
Azi săniuța-i de muzeu
Și duși sunt anii de liceu,
Copiii-n case stau pe net
Și în ecran se scurg încet…
.
Sibiu, 16 decembrie 2024, Vlad Pârău.

(Derdelușul era în Brașov. Era și nu mai este! Fotografia e din București, are doar caracter ilustrativ.)

‎

VIDEO cu fotografii din Sibiu, Brașov, București:

Fiecare om poartă o plasă

Fiecare om poartă o plasă,
Fiecare om cară un sac,
De la serviciu până acasă
Toate se umplu și se desfac.

Fiecare om poartă o plasă,
Pe umeri o povară, fiece ins!
Ce duci cu tine nu te mai lasă,
Te cocoșează, te vrea învins.

Fiecare om poartă o plasă,
O servietă sau un ghiozdan:
Cartea-i dă aripi, Excellu-l apasă…
Fiece om e un maidan!

Fiecare om poartă o plasă,
Târăște o umbră pe caldarâm,
Să ducă ceva să pună pe masă
Cu el are-o taină cât un tărâm.

Fiecare om poartă o plasă,
O durere și-un dor în inima sa;
Pachetul de nervi și griji ce nu-l lasă
A fi fericit, a se realiza.

Fiecare om poartă o plasă
O cruce în spate târăște cu greu,
De la piață și până acasă
Fiece om e cum sunt eu!

Să punem în plase comori pentru cer,
Să nu mai atârne înspre pământ!
Să punem în traiste comori ce nu pier
Și ce nu se lasă pe-un prag de mormânt!

Sibiu, 25 noiembrie 2024, Vlad Pârău

E toamnă și lumea nu știe

Lasă copilul din tine
Să zburde pe-aleea cu frunze
Cât soarele încă mai ține
Și nu a plecat să se-ascunze!

Culege castane lucioase
Și uită-le prin buzunare,
Furnir pentru intime case
Cu țepii lăsați la intrare!

Prin foi ruginite pășește,
Ia-n șuturi tablouri fanate
Și-n tine le reconstruiește
Cu tușe puțin îngroșate!

E toamnă și lumea nu știe
De vin monotonele ploi
Sau zilele de-or fi senine
Măcar cât lumina din noi!

Te bucură-n taină de roade,
Miroase toți strugurii viei,
Perele prea cum-se-cade,
Miresmele poeziei!

Mai fierbe un ceai în ibric,
Citește-un rând din vechea carte
Și nu cugeta la nimic,
Nu plânge la frunzele moarte!

Sunt toate așa cum li-i scrisul,
Ce trece se-ntoarce-n cunună…
Tu nu te desprinde de visul
Ce toate le ține-mpreună!

Pe cerul cu forme noroase
Privește cum zboară în stoluri
Păsări spre lumi mai frumoase,
Iar cântecul lor lasă goluri!

Păstrează în gând ce apune
Și, când se așterne tăcerea,
Fii bulbul ce-n brazdă-și depune
Pe zile mai bune, puterea!

2 octombrie 2024, Sibiu, Vlad Pârău.

Muzică veche

Zidurile acestui oraș
Au mai auzit aceste muzici,
Doar oamenii s-au schimbat
Iar cântecul ori a mers după oameni,
Ori s-a ascuns în ziduri
Ca-ntr-o cutie de rezonanță
De unde se va-ntoarce
Cum se-ntoarce ecoul
Cândva
În urechile oamenilor
Ce vor trăi, vor iubi și vor asculta
Fiecare la timpul său.

18 septembrie 2024, Sibiu, Vlad Pârău.

Pe frigul ăsta

Pe frigul ăsta
Corzile vocale se subțiază
Cântecul abia răsună-n gâtlej
Ca ecoul într-un tub de orgă
Dintr-o catedrală fără duminici.
Pe frigul ăsta
Ochii sclipesc ciudat
Ca privirea bolnavă
De dor de viață și de vară,
Picurii s-au oprit, dar plouă în gene.
Pe frigul ăsta
Hainele devin bagaje
Ne-mbrăcăm cu tot calabalâcul,
Dar uităm să aprindem focul
Sub umărul stâng, de-unde bate
Cât un purice, inima.
Pe frigul ăsta
E timp de iubit, de sperat,
De citit, de țesut planuri
Să cădem la pace cu toți
Cum cade somnul pe câini și pisici
Amânând atacul și revanșa
Măcar până mâine,
Măcar până
Într-o zi cu soare!

14 septembrie 2024, Sibiu, Vlad Pârău.

Fără carapace
.
Aș vrea să-mi desfac nasturii de pe suflet
Și să-l azvârlu cât colo-n iarbă
Ca pe un pulover
Cu mânecile întoarse pe dinăuntru.
.
Aș vrea să-mi desfac de pe umeri chitara
Ca pe-o pereche de aripi de unică folosință,
S-o arunc în urmă ca pe povara
Cântecelor ce fac inima să plângă.
.
Aș vrea să-mi desfac de sub bărbie sfoara
Ce-mi leagă de cap constelații…
De ce să-mi răsară lumini în minte?
Doi ochi îmi sunt de-ajuns pentru lacrimi.
.
Aș vrea să-mi desfac de pe față masca,
Tot ce-am zâmbit vreodată era grimasă.
La patru ani mi-au pus leucoplast pe gură,
Dar, când l-au dat jos, dinții erau tot acolo.
.
Jos cu voi, pulovere, huse!
Pălăria și masca pe vânt să se ducă…
Din mine rămân doar cuvinte nespuse:
Veți crede în fum, voi fi doar nălucă.
.
Sibiu, 14 august 2024, Vlad Pârău.

Joc de soare care moare
.
Ce frumos apune soarele-n festin
De raze care joacă pe hotar
La orizont, la margini de destin
El strălucește îmbătat de har
Și spumegă pe ape ca un foc
Ce-ar vrea să mistuie în sine gheața,
Dar, tot încălzind, se stinge-n loc
Prins în capcana morții cu viața!
E-o horă de lumini și umbre-n cer,
Se dau finale bătălii de-o seară
Și-nvinșii se topesc, pe urmă pier,
Ca-n alte părți de lume să răsară.
O clipă mai persistă pe retină
Coroana scânteindă în apus;
Din globul ochiului, o stea deplină
Se-nchide-n pleoapă, căzătoare-n sus!
.
Sibiu, 7 august 2024, Vlad Pârău.

Întoarcere în timp

Zi de vară însorită
Pe câmpii şi peste dealuri,
Verdele de mai palpită
Sclipind zori de idealuri.

Vechi cătune transilvane
Se înşiră-n lung de drum,
Rupte parcă din profane
Cronici învechite-n scrum.

Câte o Bisericuţă
Sau un colţ de cimitir
Se dezvăluie o clipă
Inversând al vremii fir;

Dar şi ziduri învechite,
Catedrale ţărăneşti
Cu cetate-mprejmuite
Dau glas orgilor săseşti.

Şi se-aude-n toate-un cântec
Şi-o tăcere înţeleaptă:
Ce se vede nu-i ce este,
Iar ce este nu se-arată…

Un ţăran cu sapa-n mână
A rămas prin lan pe gânduri,
Brazda de pământ bătrână
E regatul dintre vânturi…

23 iunie 2015, Mediaş-Blăjel

Amor de Turnișor
.
Am iubit munții și apusurile-nsorite,
Am iubit florile de câmp
Și câinii care se luau după mine
În goana bicicletei.
Am iubit înălțimile
De pe care-mi plimbam ochii
Și mângâiam văile, șerpuitoarea apă
Și calea ferată cotind spre depărtări înverzite.
Am iubit dogoarea asfaltului
Și-aleile dintre blocuri, umbrite
De floarea salcâmului și a zarzărului
Pe care i-a tăiat primăria, doar eu
I-am păstrat înfloriți.
Am iubit muzica serii
Și garafa cu speranță, vorbele
Și chiar cearta pe vise deșarte,
Am iubit drumul spre casă pe două roți
Cu dinamul pus și sufletul rămas
În urma sensurilor giratorii
Ca un balon tras pe sfoară ce flutură-n spate,
Răcoarea și ceața și teama de-a trece
Pe podul cel vechi pe sub care curgeau neguri,
Grădinile tainice cu nuci și cabane
Și sus, printre frunze, doar stele
Crescute mai mult fără coajă,
Stele ce nu-ți vor cădea în cap
Toamna, când se scutură pomii.
Am iubit stația pustie de-autobuz
Și chioșcul de ziare cu geamul spart,
Semaforul atârnat pe-o bară
Din ochiurile căruia răsărea
Luna plină.
Și vântul de seară, și colbul ce urca la etaj
Și clopotul bisericii de la capătul liniei zece
De unde-n duminici ne chema
Sfântul Nicolae să ni-i arate
Pe morții căzuți în Primul Război
Pentru dreptul nostru de-a trăi, de-a zâmbi și de-a lăcrima.
Am iubit treptele de mozaic, multe și reci,
Ascensorul stricat trei săptămâni din patru,
Cafeaua plimbată-ntre blocuri
Și zarva dimineților grăbite.
Iar când nu mi-a mai rămas nimic de iubit,
Am pus chitara în cui,
Cărțile în gura sobei
Și te-am iubit PE TINE, în care
Toate se păstrează ca ieri.
.
Sibiu, 21 mai 2024, Vlad Pârău.

Cu găleata la Ocean
.
Ajută-mă să nu mai pierd
Focul din inimă aprins
În tot ce caut, tot ce dezmierd,
Păstrând cuprinsul necuprins!
Ajută-mă să Te găsesc
În rugăciune și-nchinare
Ca pe cărbunele cersc
Ce arde tainic dor de zare!
Rămâi, să nu te mai tot cer,
Să nu-nsetez, să nu sleiesc,
Să nu turbez, să nu disper
În tot aridul sufletesc!
Nu mă lăsa să Te tot cheltui,
Nu Te retrage niciodat’
Și luminează chiar și celui
Ce nu Te-a vrut ,nici căutat.
Dă-mi mie Apa-aceea Vie
Să nu tot vin să scot, să car,
Te rog precum samarineanca
Ce-a vrut din sete s-afle har.
În loc să schimb o baterie
Ce se aruncă goală, scursă,
Le ceasul inimii să-mi vie
Numai curentul de la Sursă!
Rămâi, să nu mai înserez
Secat ca apa din fântână,
Căci aș dori să Te păstrez
Nemicșorat în a mea mână!
Să n-am găleata ca un ciur
Din care curge-a sa strânsură,
Ci să mă-ndestulez de-azur
Fără opreliști sau măsură.
Să cresc de-aproape în departe
Din pisc în pisc pășind mereu,
Și să îmi faci și mie parte
De Tine-n mine fără „eu”!
.
Sibiu, 18 mai 2023, Vlad Părău.

Dorință ultimă
.
Aș vrea să Te păstrez pe totdeauna,
Să nu mă pierd în cercuri tot mai mici,
Să stau senin în fericirea una
Ce nu se șterge, nu pleacă de-aici.
.
Aș vrea să Te păstrez în veșnicie,
Să curgă-n mine sângele Tău viu,
Să nu mai fug cu îndărătnicie
Și să nu-ncerc de capul meu să fiu.
.
Aș vrea să Te păstrez la fel ca azi
În toate zilele de-acum-nainte,
Să mă ridici, cu mine să nu cazi,
Doar să mă ții și eu să Te țin minte.
.
Aș vrea să Te păstrez definitiv,
Să n-am de ce mă-ntoarce iar deșert,
Să fii în mine fără vreun motiv,
Să Te-am acolo ca pe-un lucru cert
.
Ca pe fitilul dintr-o lumânare,
Ca firul sub mărgele de colier,
Să fii în tot ce leag-asemănare,
Să Te resimt și să nu Te mai cer.
.
Rămâi, Te rog, să facem trei cabane:
Pe toate Ți le dau pe mână Ție,
Una-i a Ta, alta-i pentru persoane
Ce Te-nsoțesc în cer pe veșnicie.
.
Și-a treia, Doamne, s-o dai cu chirie
Să stau și eu în ea – pe datorie!
.
Sibiu, 17 aprilie 2024, Vlad Pârău.

Magnolii, tinere iubiri!
.
Au dat magnoliile-n floare
Și cupe de nectar întind
Spre ceru-nalt și suferind
Palpit-atracții trecătoare!
.
În parc, pe bănci, cu-o carte-n mână
Citesc, șoptind, domnițe brune
Cu ochii-n file ca pe rune
Tot descifrând slova păgână.
.
Iar vântul rochia le-nfoaie
Descoperind marmora pulpei
Și atrăgând ideea culpei
Ca la ieșirea din odaie.
.
Doar pălăria zboar-agale
Din creștetul vreunei copile
Și cade-n ierburi largi, subtile,
Ca o străină-ntre petale.
.
Pe câmpul scenă de război
Al descărnării veștejite
De foste flori neprihănite
De sub copacii tot mai goi…
.
Sibiu, 30 martie 2024, Vlad Pârău.

Părul fostei primăveri
.
E primul an în care floarea-ți
Nu înflorește nimănui
Și-a doua toamnă-n care pere
N-o să rodești tu, dulci-gălbui!
Țin minte cum urcam pe strade
Întârziind spre facultate,
Cum te găseam prea-plin de roade
Și cum le dăruiai pe toate.
Zdrobite pere-n caldarâm
Sau ne-ntinate de pe gard,
În nări îmi freamătă și-acum
Precum iubirile ce ard.
Și-n primăveri ne revărsai
Flori albe ca mirese-n soare,
Maidanul tot înmiresmai
În zile lungi de sărbătoare.
Dar te-au tăiat, să-și faca loc
Să pună rufe la uscat,
Credeau, ciuntind al tău noroc
Că vei fi iarăși înviat.
Tu te-ai retras în nenăscut
Și-ai amuțit mireasma ta.
Dar amintirea-ți din trecut
Colindă-n Rai cu fulgi de nea…
.
7 martie 2024, Sibiu, Vlad Părău

Chemarea infinitului
.
Ecoul pescărușilor în zbor
De dincolo de fulgi de nea răzbate,
Sălbaticele primăveri îi dor,
Le cheamă și se cheamă pe-nserate.
.
Eu trec pe sub copacii troieniți,
Aud chemări de dincolo de fum
La zbor înalt de îngeri zgribuliți
Tânjește pasu-mi înghețat pe drum.
.
Și merg-nainte, felinaru-i stins
Îmi iau lumina numai din zăpadă,
Târăsc din urmă dorul necuprins
Și țurțuri de pe-aripi încep să-mi cadă…
.
Sibiu, 13 ianuarie 2024, Vlad Pârău.

Uniunea aeriană

Refren:
Uite Schengen, nu e Schengen!
Hai, mai mergeți la plimbare
Voi, cu Uniunea voastră!
Noi, cu vechile hotare!
1.
Țara noastră mulsă bine
V-a fost o pradă ușoară:
Ați distrus fabrici, uzine,
Ați închis centrale, mine…
.
Multe le-ați acaparat
Precum Dacia, Petrom,
Altele le-ați dărâmat
Și ați pus în loc un mall.
2.
Gaze, ape, bogății
Toate s-au privatizat
Și, de-atuncea, să te ții:
Toate sunt de importat.
.
Cufundați în datorii,
Pe-mprumut ni- i traiul mâini,
Dăm comenzi, scamatorii,
Comisioane la stăpâni.
3.
Românii cu facultate
Nu au orizont în viață:
Ca TIRiști și ca badante
Pleacă-n Vest, fără speranță.
.
Și, în locul lor, în țară
Va munci „lumea a treia”
Pe o pâine mai amară,
Pândind să plece și-aceia!
4.
Ne mai bagă Vestu-n seamă
Doar când ne pune la plată:
Cheltuieli pe vaxi-zeamă,
Pe carbon și pe armată.
.
Piața noastră-i piața lor,
Dar noi nu cumva să vindem!
„S-a-ntâlnit hoțul cu prostul”
Și li-i teamă că ne prindem!
5.
Nici fărâmă de respect
Nu se cheltuie pe slugi,
Le tratezi cu flit, reject
Și continui să le mulgi.
.
N-am văzut peste Carpați
Austostradă încotrova,
Nu vom fi noi integrați
Nici măcar cu Est-Moldova!
6.
Și, acum, suprema farsă:
Ne stârnesc vechea-așteptare,
Dar condiții noi revarsă
Pentru drepturi ordinare!
.
Libertățile-s de ei
Prin șantaj „facilitate”,
Fiindcă pentru căței
Nu se dă egalitate.
.
Sibiu, 13 decembrie, Vlad Pârău.

Noul normal

.

A fugit nebunul din spital
Drept de-a lungul liniei ferate,
Îmbrăcat în alb ca-n ideal
Oscilând de-o parte și de-o parte.
.
După el, un paznic rotofei
Asudând în geaca-i ca de smoală,
Se zorea pe linii cu temei
De operațiune specială.
.
Peter Pan, brancardierul verde
Fluturându-i la șold ecusonul,
Alerga și el ca cel ce pierde
Trenul după ce-a greșit peronul.
.
Iar, în urma cetei, ca ataș
Se ivise sora Mimișor,
Care se-ndrepta spre „amoraș”
Ca să-l certe că nu stă ușor.
.
Între timp, eroul cu halat
Își luase câmpii pe-alt teren,
Căci, după atâta alergat
Se temea să nu prindă vreun tren!

Și, după un râu învolburat,
Ajungând la market în parcare
S-a-ntâlnit cu cei ce toba bat:
Hai în trupa noastră, frățioare!
.
Costumat în ursul cel mai brun,
Când în patru labe, când în două,
Și-a făcut intrarea, biet nebun,
Într-o minunată lume nouă…
.
7 decembrie 2023, Sibiu, Vlad Pârău.

Trăgătorul de fire
.
S-a suit un om cu cască
Să tragă de fire-alene
Lumina sărbătorească
Vreo două luni mai devreme!
Nu e hoț, da-i mincinos
Și-n fereastra ta se-anină
Să te mintă el frumos
Că Crăciunul stă să vină!
L-a pus coana Primărie
Să-ți monteze becuri, na!
Frunza-n pomi e încă vie,
Dar, pe sârmă, fulgi de nea!
Chiar și cioara de prin parc
Fu luată de năbădăi:
Tot ce-a fost despre dovleac
Azi e despre zurgălăi!
Și-uite-așa se schimbă tema,
Ei cu panglici, noi cu „Ura!”.
CRIZA roade CRIZAntema,
Noi ne zicem partitura!
Când politica ne-adoarme
Doar curentul se scumpește;
Ca să fie bani de arme
Vom petrece mai… orbește!
C-așa-i europenește…

Sibiu, 14 noiembrie 2023, Vlad Pârău

Cutia de nisip
.
Ții minte-acea cutie care
Se vindea prin bazar la mare
Cu nisip împodobită
Și-o scoică-n vârf cu clei lipită?
Ca cel mai simplu suvenir
Voiai s-o ții de pamplezir
Într-o vitrină sau pe masă
Un an întreg s-ai marea-n casă!
Cutie de fotografii
Sau poate de bijuterii,
Era cadoul fără timp,
Naivă monedă de schimb!
Eu mi-am păstrat caseta aia
Cu iz de plajă de Mamaia
Și-am scris cu pixul pe hârtie,
În orice zi o poezie.
În taină le-am depozitat,
Un vraf de foi am adunat,
Închis în ladă-n fel și chip,
Cu scoici pe margini și nisip!
Iar când mi-am uitat obiceiul
Și praf mi-a năpădit condeiul,
În nopțile cu lună plină
Simțeam cutia cum suspină,
Cu zvon de sare, iz marin,
Și-un val revărsat din senin,
Iar din pereții nisipoși
Țipau prin beznă albatroși…
.
21.08.2023, Sibiu, Vlad Pârău.

Solară de seară
.
Îmbrățișarea soarelui de-apus
Cu razele dispuse-n diademă
E parcă răstignirea lui Iisus,
Lumina triumfând peste gheenă.
Însângerat amestec de nuanțe
Plutind peste penumbra generală,
El nu se raliază-n toleranțe
Cu negura abisului de smoală!
Ci se ridică în proiecții largi
Umplând tot orizontul de văpaie,
Un soare muribund pe care-l spargi
Spre a se recompune-n vâlvătaie.
Și chiar de norii îl vor copleși
Lăsând din focul lui câteva raze,
El se va ridica în zori de zi
Biruitor, din rouă și topaze!
.
Sibiu, 17.08.2023, Vlad Pârău.

Merită salvată partea frumoasă din noi
.
Poate că mâine va ploua
Și vântul ne va-mprăștia,
Dar, totuși, în noi putem salva
Partea-nsorită din ziua de azi.

Poate la anul va fi război
Și vor muri mulți dintre noi,
Dar, totuși, în frați putem salva
Fapta bună din timpul de pace.

Poate lovi-va o foamete,
O molimă nouă sau un pârjol,
Dar, totuși, în scris putem salva
Chipul frumos al lumii de ieri.

Poate curând ori mai târziu
Vom fi țărână sau mormânt viu,
Dar, totuși, în Cer putem salva
Inima caldă ce ne-a-nsuflețit.

Și de-o să se lase beznă grea
Și-o cruntă tăcere peste ea,
Zburând, se va-ntoarce ca pasărea
Ecoul de cânt de pe buza mea.

Poate tăcere, poate plecare,
O zi vine sigur la fiecare,
Dar merită lăsată în urmă o floare
Ca amintirea care nu doare.

Așa să trăim, așa să ne trecem,
Căci lumea nu stă și-n ea nu petrecem,
Dar, totuși, un Nume putem să rostim
Prin Care cu toții să ne-nveșnicim!

Sibiu, 13 iulie 2023, Vlad Pârău.

Grădina de vară
.
Să stai și să privești lumina lină
Îmbrățișând domol tot raiul de verdeață
Cum se retrage precum seva din tulpină
Mergând prin noapte înspre dimineață.
S-auzi, voioase, glasuri de copii
Cum se întrec, roind, pe biciclete
Dând roată la havuzuri viorii
Și-oprindu-se cu stropi să se desfete.
Să vezi cum rozele-și închid spre somn
Cărnosul uger asudat de rouă,
Cum pudice petale se răstorn
Din floarea veche hrănind țăr’na nouă.
Și să auzi, difuz, orchestra monotonă
A greierilor presărați prin fân,
Executându-și partitura lor cazonă
Ca la o nuntă fără de stăpân.
Afund, în ierburi, bântuie ariciul
Amușinând miresme tăinuite
Și nelăsându-ne decât indiciul
Căciulii lui de țepe lustruite.
Iar dacă luna pare prea înaltă
Și ne-nfioară câte-o adiere,
E ca să știm că inima tresaltă
În fața necuprinsului plin de mistere…
.
Sibiu, 2 iulie 2023, Vlad Pârău.

De Sânziene

Fiece poartă din ulița mare
Și-a aninat câte-o cruce din fire de floare.
Tinerele-și pun sânziană sub pernă
Sperând să-și viseze iubirea eternă,
Iar nevestele-și pun câte-un brâu înflorit
Și se-aruncă de-a dura prin fânul cosit.
Baba strânge din codri, din loc neumblat
O plantă de leac descântată curat.
Și-n larga poiană-nfiorată sub lună
O horă de zâne despletite se-adună –
Pocit cine-o vede, muțit cine-o spune,
De dragoste ars ca de-o mândră minune.

Se zice că-n zori, pe la orele mici
Cerul se deschide și poți să prezici
Întâmplări ne-ntâmplate și încă se pare
Că omul pricepe chiar și graiul de fiare.
Pe o pânză dalbă, nepurtată de lele
Se-adună din noapte o apă de stele,
Noroc să aducă la cea sau la cele
Ce-obrazul cu dânsa urmează să-și spele.
Despletite, desculțe, îmbrăcate în iie
Purtând pe cap cununi nu de păpădie,
Fete fecioare se duc să le-arunce
Pe casă, să vază de-or rămâne tot prunce
Sau anul ce vine-o veni în peție
Ursitul s-o ieie, tot dânsul s-o ție.
În apa de munte ce-aleargă la vale
Se lăiesc mândre fete grăbindu-se-agale,
Căci feciorii-s plecați să aprindă pe deal
Roți de foc, cap de vară-n străvechiul Ardeal.
Să tot vrei să trăiești, să iubești, să nu mori,
Să culegi de pe creste focuri vii pe comori!

Sibiu, 25 iunie 2023, Vlad Pârău.

Ziua cea mai lungă

A trecut un zvon de vară
Peste ploile de-afară
Ce în suflet dau să-mpungă:
Azi e ziua cea mai lungă.

Soarele pe cer adastă
Tentând nemurirea noastră
Ce la stele-ar vrea s-ajungă:
Azi e ziua cea mai lungă.

Lunca freamătă de viață
Și prin sălcii vânt se-agață,
Floricele am în pungă,
Azi e ziua cea mai lungă.

Toată lumea e pe-afară,
În parc cântă o fanfară,
Fac baloane fără ciungă:
Azi e ziua cea mai lungă.

Și de-ar fi să plec pe sate
Să mă scutur de păcate
Cum se mulge oaia-n strungă,
Fie-n ziua cea mai lungă!

Sibiu, 21 iunie 2023, Vlad Pârău.

Pe strada mea cu flori de tei

Pe strada mea cu flori de tei

Te rătăcește, vrei, nu vrei,

S-adulmeci vechiul lor parfum

De peste drum, de peste drum!

Pe strada mea cu flori de tei

Tu vino seara cu idei

Cum să culegi într-o desagă

Mireasma dragă, cât de dragă!

Pe strada mea cu flori de tei

Arunc-o piatră-n geam de vrei

Ca să cobor, să ți-i descânt

De freamăt sfânt, de freamăt sfânt!

Pe strada mea cu flori de tei

Se bat cotoii între ei,

Tresar sub streașină, trezit:

Tot n-ai venit, tot n-ai venit!

Pe strada mea cu flori de tei

Vor trece multe-alte femei,

Dar florile, în urma lor

Vor fi covor, uscat covor!

Pe strada mea fără de tei

Avem parcări și țevi și-ulei,

Dar poezia s-a tăiat

De când și Muza-a emigrat

Din lumea mea cu flori de tei…

(13 iunie 2023, Sibiu, Vlad Pârău)

Crezul lui Toma

Mă îndoiesc de axioma

Divinității, precum Toma,

Dar credincios de nu aș fi,

De Cine m-aș mai îndoi?

Ești fericit cât poți să crezi,

Cât nu, te cheamă: „Vino, vezi!”…

De te-ndoiești, strigă sub stele:

„Ajută necredinței mele!”

(25.05.2023, Sibiu, Vlad Pârău.)

Dacă v-a plăcut acest articol, puteți alege să sprijiniți presa independentă cu o cafea. Vă mulțumim!

V-ar mai putea interesa și…

Sub teii înfloriți…