Minunata săptămână luminată. Opinia Doinei Jalea
„Cred că este cea mai frumoasă săptămână de peste an. Plină de lumină! Când, din înaltul bolții cerești, până la mămăruța de pe firul ierbii, tot ce este viu are irizații aparte. Iar inima omului – de la cea deschisă spre Hristos, până la cea mai pipernicită de frica grijilor lumii – simte, chiar și în pofida voii sale, o tainică bucurie. Luați-vă un răgaz de o clipă, gândind la Sfânta Înviere, și veți simți acea dulce strângere de inimă, care este Dragostea Mântuitorului pentru lumea pe care a mântuit-o prin Jertfa Sa pe cruce și Învierea Sa. El o dăruiește cu prisosință fiecăruia în parte și la toți deopotrivă, căci Lumina lui Hristos luminează tuturor!
Am găsit printre cuvintele vii ale Sfântului Arsenie Boca, așternute pe hârtie în 25 Aprilie 1949 la Prislop, pe acelea care ne luminează asupra învierii noastre: „…din cea mai grea cruce: moartea, a izbucnit și biruința cea mai mare: învierea, sau omorârea morții. Căci Iisus o biruise în viață; iar cu moartea Sa cea de bună voie, a biruit-o și pentru toți oamenii, de la începutul până la sfârșitul lunii. Cu Învierea lui Iisus avem chezășia că vom învia și noi ca Iisus, căci El e începătorul, pentru noi, în toate. Altă mărturie a veșniciei noastre mai tare ca aceasta nu ne-a dat nimeni.” (Cuvinte vii, Deva, 2006, pag. 79).
Aceasta este tainica bucurie pe care, conștientizând-o sau nu, inima omului o simte în Săptămâna luminată! Dar, ca să străbați săptămâna luminată cu această tainică dulceață în inimă, trebuie să crezi în Învierea lui Hristos și a noastră, a tuturor. Grea condiție! Căci curentul, mai bine zis șuvoiul care spală actualmente lumea, nu o spală de păcate, cum ar fi firesc întru mântuirea omului, a neamurilor și a omenirii, ci o „spală” de Hristos.
Îmi aduc aminte cum ne spunea părintele Iustin Pârvu că fără Hristos lumea va înnebuni, iar a trăi creștinește într-o lume nebună este de-a dreptul mucenicie. Dar omul modern, slăbănogit de păcate, moleșit de comoditatea confortului, obsedat de banii cu care și l-ar putea spori, decuplat de la viață prin „traiul” iluzoriu în lumea virtuală, nu mai are chef de nevoință, de jertfă pentru aproapele său și pentru Hristos, Care este Adevărul și bucuria Învierii. Dacă-l doare capul, omul ia o pastilă! E mai la îndemână decât o rugăciune, uitând că doctorul sufletelor și trupurilor noastre este Hristos, Domnul.
Vă recomand această carte, Cuvinte vii, care cuprinde predicile scurte, scurte, dar vibrând de înțelepciunea unui înger în trup care a fost părintele Arsenie Boca pe când călătorea cu noi prin această lume. Între timp, a devenit cartea unui Sfânt!
Cartea este una dintre acelea pe care le veți răsfoi iar și iar, la fiecare sărbătoare creștină. Va fi dragoste la prima vedere! Dragoste pentru multa înțelepciune și lumină pe care o cuprinde. Pentru a înțelege, însă, forța ei de atracție, va trebui mai întâi să-L căutăm pe Dumnezeu într-un grăunte de polen, sub bolta unei catedrale și pretutindeni. Dar, mai ales, să-L căutăm pe Mântuitorul nostru în Sfânta Evanghelie. Pentru că și o călătorie de două mii de mile începe cu primul pas…
Și mai spune Sfântul Arsenie în „Cuvinte vii” că mersul vremii atârnă de mersul purtării oamenilor. Dacă vom înțelege aceasta, „veți vedea vremea umblând bine; iar dacă voi nu veți schimba purtarea spre bine… ne-om usca de secetă”. Putem pricepe cuvintele sale la propriu sau la figurat. Pentru că, spune tot el, vremurile pe care le trăim depind de sfințirea vieții oamenilor! „Nimeni nu te oprește, creștine, să te faci mai bun, mai curat, mai cuminte!”.”
Doina Jalea, Sibiu 100%, anul XVII, nr. 783, 26 aprilie – 2 mai 2025.