Sfânta Cuvioasă Parascheva. Opinia doamnei Doina Jalea
În diabolica debusolare impusă lumii, ca preludiu la deținerea totală a controlului asupra minții umane, generațiile cu busolă trebuie să dispară! Și aceștia sunt drept-măritorii creștini! Etichetele din spinarea creștinilor sunt lipite cu ură pentru că se opun „progresului”: numerotării persoanei, controlului ei electronic prin cipuri, căsătoriei contra naturii sau legării creierului uman – capodoperă a Creatorului – la un cap de robot, opera muritorilor cu pretenții de zei. Și cine li se opune zeișorilor ăstora? Niște „primitivi”, „medievali”, „pupători de icoane”, „troglodiți”… Și una tare: „radicalii din scorburi”!!!
Așa că, ce să ne știm noi face acum, radicalii din scorburi, când – reuniți din nou cu sutele de mii la racla Sfintei Parascheva – vom fi iarăși de batjocură în gura progresiștilor? Să ne rugăm cum am fost învățați: „Doamne, mânuiește și pe fratele meu, care nu Te cunoaște! Amin”.
În basmele românilor, Sfânta Parascheva este dezmierdată și cu numele de Sfânta Vineri și apare întotdeauna acolo unde binele învinge prin blândețe și înțelepciune. Documentele scrise despre ea însă, rămase peste veacuri, sunt puține. Și, totuși, din acest puțin înmulțit de voia Domnului, o sârboaică cu un dar scriitoricesc cu totul aparte, a închinat Sfintei o carte plină de lumină dulce, din care, de praznicul ei, Cuvioasa Parascheva vă invită să gustați.
Cartea se numește „Cuvioasa Parasheva”, iar autoarea ei, Liliana Habianovici Giurovici. Splendida traducere în limba română a apărut chiar la Sibiu, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Laurențiu Streza. Îndrăznesc să trag de un colțișor al acestei binecuvântări, ca să cuprindă și această scurtă împărtășire din frumusețea „celei mai iubite Sfinte a Ortodoxiei”, cum o numește cea care a scris. Am ales imaginea Sfintei Parascheva, așa cum o găsește, ajunsă la desăvârșire la sfârșitul nevoințelor ei în pustie, Îngerul Domnului, trimis ei cu porunca să se întoarcă în Epivata ei natală.
„Am găsit-o cum, cu brațele împreunate, plutește într-un cerc de aur. Și se roagă. O, da! Am uitat să menționez. Domnul, în mare mila Sa, a dăruit-o cu multe puteri. Putea să prevadă; să audă gândurile altora; să înțeleagă ce vorbesc animalele – și gâzele, și păsările. Se sfătuia și se întărea cu experiența Sfinților Părinți, pe care niciodată nu i-a auzit sau citit. Știa chiar și acele gânduri și cărți ce vor fi scrise în veacurile viitoare. Cu adevărat, această imagine era demnă de grădinile raiului. O fată cu chip luminos, în mijlocul pustiei, acoperită cu aur, pe sub un cer și un soare purpuriu, plutește în mijlocul unui cerc de lumină. Ca și când s-ar fi eliberat de corp și-ar fi eliberat de corp și-a devenit însuși duhul.” (p. 179)
Călătoria Sfintei prin lume a fost scurtă și a purtat-o din Epivata natală spre răsărit, până în adâncurile pustiei de dincolo de Iordan, aidoma Mariei Egipteanca, unde s-a nevoit întru desăvârșire. Călătoria prin lume a sfintelor ei moaște, însă, durează de aproape o mie de ani și a purtat-o spre nord, până pe pământul românesc, pe care-l binecuvântează cu prezența ei de 384 de ani. Pentru români este un dar dumnezeiesc, adus la Iași în 1641 de Voievodul Vasile Lupu al Moldovei, dăruit din partea Patriarhiei Ecumenice în semn de mulțumire pentru binefacerile și ajutorul său. Era vremea voievozilor cucernici și a poporului cu inima plină de evlavie, pe care poate că Sfânta Parascheva și l-a ales pentru sacralitatea sa tainică. Și poate vor înțelege și cei care ne batjocoresc de ce o iubesc românii pe Sfânta Parascheva și se roagă ei cu atâta nădejde și dragoste.
Așa că ce să ne mai știm noi face, „radicalii din scorburi”, de batjocură în gura „progresiștilor”? Să ne rugăm: „Doamne, miluiește pe fratele meu, care nu Te cunoaște! Amin”.
Un articol publicat de doamna Doina Jalea inițial în ediția tipărită a ziarului Sibiu 100%, an XVII, nr. 805, 11 – 17 octombrie 2025.
De interes, pe teme similare:
3 thoughts on “Sfânta Cuvioasă Parascheva. Opinia doamnei Doina Jalea”