14 octombrie: Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași
Cuvioasa noastră maică Parascheva cea nouă
Aceasta s-a născut în satul Epivat(a) din Tracia, nu departe de Constantinopol, și a trăit pe vremea despărțirii bisericii de la Roma de Biserica sobornicească ortodoxă (1054). A fost crescută de părinții ei în teama de Dumnezeu și în deprinderea faptelor bune creștinești, dar mai cu osebire în deprinderea rugăciunii, a postului și a milosteniei. Nu o dată s-a dezbrăcat de hainele sale cele bune și le-a dat săracilor, îmbrăcând hainele proaste ale acelora, ceea ce i-a adus mustrarea și uneori bătaie din partea părinților.
Dar fecioara a arătat hotărâre în folosirea averii sale și după moartea părinților ei. Ca una ce nutrea dorința de a se retrage din lume și de a trăi în singurătate, aproape de Domnul, auzind odată, la biserică, cuvintele Evangheliei: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34), Sfânta a înțeles că pentru ea a venit vremea să lase toate și să urmeze pe Mântuitorul. Moștenind o mare avere de la părinți, împreună cu fratele ei Eftimie, care avea să fie mai apoi episcop la Madita, tânăra Parascheva și-a dăruit săracilor partea ei de moștenire și s-a retras la o mănăstire de fecioare lângă Constantinopol, ducând o viață aspră, la anii tinereții ei, după rânduiala monahilor.
Că, aprinzându-se de dumnezeiasca dorire, cine va putea spune izvorul lacrimilor și suspinurile ei cele multe și neîncetate, neavând altă grijă decât întâmpinarea Mirelui, zicând: „Pe Tine, Mirele meu, Te caut”?! Că se sârguia vrăjmașul să o ducă la deznădejde, înfricoșând-o prin năluciri și arătări. Dar a biruit pe diavol precum David pe Goliat, ferindu-și sufletul și trupul de păcat și de necurăție și făcându-se mireasă iubită a lui Hristos.
Deci, a venit îngerul Domnului și i-a zis: „Să lași pustiul și să te întorci în patria ta, că acolo ți se cuvine să-ți dai trupul pământului!”. Și, înțelegând Cuvioasa că porunca este de la Dumnezeu și că viața ei este scurtă, a lăsat fără voie pustiul și, venind în împărăteasca cetate, a intrat în biserica cea prea frumoasă, în Sfânta Sofia și în biserica Vlahernii, a Născătoarei de Dumnezeu, și a dat laudă lui Dumnezeu că i-a ajutat să-I slujească cu credință și a plecat apoi la Ierusalim să se închine Sfintelor Locuri ale Patimilor Domnului.
Deci, ajungând la ținta călătoriei sale pe pământ și văzând, cu mare mulțumire sufletească, acele sfinte locuri călcate de picioarele Mântuitorului, a zburat ca o pasăre prin pustia Iordanului și, aflând o mănăstire de fecioare, a intrat într-însa și cânta necontenit laude lui Dumnezeu, vărsând râuri de lacrimi, că o stăpânea o nesfârșită dragoste de Mirele Hristos și i se dăruise cea mai înaltă bunătate pustnicească, smerita cugetare.
Deci, așa nevoindu-se a ajuns până la 25 de ani, Cuvioasa Parascheva s-a întors în patria sa, la Epivat(a). Și, petrecând acolo încă doi ani, rugându-se pentru sine și pentru toată lumea, și-a dat obștescul sfârșit în mâinile preaiubitului ei Mire, Hristos cel Viu, iar trupul ei a fost îngropat lângă biserică.
Și, trecând vreme de mulți ani, Dumnezeu a descoperit moaștele ei prin vedenii și le-a proslăvit cu faceri de minuni. Că bolnavii și îndrăciții dobândeau tămăduire, atingându-se de sfintele ei moaște. Deci, moaștele Sfintei au fost luate de împăratul Asan al românilor și bulgarilor și au fost așezate, mai întâi, la Târnovo, au fost strămutate, apoi, la Belgrad pe vremea sultanului Selim al II-lea și, în sfârșit, au fost aduse la Constantinopol în biserica patriarhiei.
Aceste moaște, mai pe urmă, măria sa Vasile voievod le-a adus din Constantinopol la Moldova, în orașul Iași, la Mănăstirea Sfinților Trei Ierarhi, la 14 octombrie în anul 1641 de la Hristos și au fost așezate în minunata lui ctitorie. Dimitrie Cantemir, luminatul domn al Moldovei, descrie astfel aducerea acestor sfinte moaște la Iași: „Sultanul Murad al IV-lea a dat voie Domnului Moldovei, Vasile, să strămute sfintele moaște din biserica patriarhicească a Constantinopolei și le-a câștigat acestora pentru cele înalte și multe binefaceri și slujbe făcute Bisericii celei mari, că a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomană ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaște. Iar toată strămutarea este zugrăvită pe peretele de miază-zi al Bisericii Trei Ierarhi”.
Astăzi, moaștele Sfintei Parascheva se află în biserica sfintei Mitropolii din Iași. Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin.
Sursa: Proloagele, volumul I, pag. 157 – 158, Editura Bunavestire (Mitropolia Olteniei).
De interes, pe aceeași temă:
One thought on “14 octombrie: Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași”