Despre credință, politică și artă
Despre cum se împodobea un brad de Crăciun prin anii 1970 ne vorbește Virgil Virgilsen, un român stabilit în Danemarca. Descrierea lui corespunde aproape 100% cu cea a bradului de la bunica mea, pe care mi-l amintesc și eu din copilărie, cu toate că pe-a mea mi-o trăiam 30-40 de ani mai târziu, dar aveam
Iisuse, azi e praznic aici în lumea noastrăsunt mesele-ncărcate, e traiul mulţumitaprinsă e lumina la fiece fereastrăe praznic mare astăzi… Crăciunul a sosit! Pe noi tot aşteptarea şi astăzi ne apasădeşi-n fereşti lumina aprinsă-i şi la noideşi tot cald e parcă azi şi la noi în casădin inimile noastre curg lacrime şuvoi. O, toţi au
„Dar când a venit plinirea vremii, a trimis Dumnezeu pe Fiul Său” (Galateni 4, 4) ca să mântuiască neamul omenesc. Și împlinindu-se nouă luni de la Buna-Vestire, când Arhanghelul Gavriil s-a arătat Preasfintei Fecioare în Nazaret, zicând: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har! […] Iată, vei zămisli în pântece și vei naște Fiu” (
Nu știu ce mi-a venit mie, în seara de Ajun, când am sunat-o pe Bunica să-i fac îndătinatele urări, de i-am pus și întrebarea cum se făcea colinda în satul de munte, pe vremea copilăriei ei. Cu mult, cu puțin, am descuiat lada de zestre a unor amintiri mai bogate decât mă așteptam. Iată ce
„Pomenirea Cuvioasei Mucenițe Evghenia și a celor împreună cu dânsa.Evghenia era fiica lui Filip, eparhul Egiptului, și s-a născut la Roma. La vremea aceea, creștinii fuseseră izgoniți din Alexandria și viețuiau în afara cetății. Evghenia fecioara i-a cercetat și a primit credința în Hristos cu toată inima ei. Ea a fugit de la părinții săi
Claudiu Iordache: “De Timișoara s-a temut dictatorul de fiecare dată când a trebuit să vină spre ea; s-a temut de tăcerea ei, de opoziția ei surdă, de răcelile sale, s-a temut sub presiunea unui presentiment niciodată clarificat până în ultima zi a vieții lui! Timișoara a fost și este un oraș al românilor, autonomizat sublim,
Între 21 și 22 decembrie sângele bucureștenilor a reușit să dea lovitura finală unei dictaturi ce părea de neclintit! Ultimul reazim al puterii lui Ceaușescu se prăbușea sub ochii lui. Avea să fugă ca un laș în cimitirul istoriei care-l aștepta, lăsând în urmă o Românie însângerată! Peste 400 de morți, mii de răniți și
Joi dimineaţă, 21 Decembrie 1989, Piaţa Operei şi străzile învecinate erau din nou pline de oameni care se organizau cu schimbul, asigurând celor aflaţi în stradă mâncare şi apă. Un apel din ce în ce mai des auzit era „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara”, şi „Români, veniţi cu noi”, timişorenii fiind conştienţi că nu
21 decembrie 1989. Este rândul orașelor Lugoj, Arad, Cluj, Brașov, București să se ridice și să ceară libertate! Și, din nefericire, este rândul altor români curajoși să plătească tribut de sânge și disperare pentru cauza Libertății! În Cluj, în jurul orei 15:30, un grup de prieteni îi înfruntă pe soldații armatei, toți cei din acest
Regimul criminal i-a numit “huligani, agenți străini, iredentiști, inamici ai socialismului glorios și ai partidului comunist român”. Au fost împușcați pe străzi, omorâți în spitale, arși în crematoriu, iar cenușa le-a fost aruncată într-un canal. Criminalii trăiesc și sunt bine. Nici până astăzi n-au plătit pentru crimele lor.” Portalul Revoluției – Lista eroilor martiri ai
