21 Martie: Ziua Internațională a Poeziei, sărbătorită de elevi și poeți la Liceul Avram Iancu din Sibiu

La inițiativa bibliotecarei și profesoarei Doina Blaga, Ziua Internațională a Poeziei a fost sărbătorită marți, 21 Martie 2023, la Liceul Tehnologic „Avram Iancu” din Sibiu. O sală de clasă de tip amfiteatru, plină cu elevi și câțiva profesori, a vizionat programul cultural compus din mai multe momente: lansarea cărții de versuri „Culoarea coniacului tânăr” a poetului sibian George V. Precup (editura Eikon, carte câștigătoare a premiului Uniunii Scriitorilor din România – filiala Sibiu pentru anul 2019), recital de muzică folk și poezii proprii de Vlad Pârău, recital de cântece la chitară/voce și de poezii ale unor autori consacrați, în interpretarea elevilor liceului.

Băieții și fetele din cenaclul bibliotecii au cântat piese precum „Nebun de alb” de Emeric Imre/Adrian Păunescu, „Acasă” de Smiley sau „Cu un picior în Rai” de Jo. Printre poemele recitate s-au numărat unele de Magda Isanos, Adrian Păunescu sau Marcel Miron.

Poetul sibian George V. Precup a recitat „Culoarea coniacului tânăr”, „Aferim” și un al treilea poem, toate fiind compoziții proprii. Gazda evenimentului i-a prezentat cel mai recent volum, disponibil pentru vânzare ad-hoc, la librăria „Humanitas” din Sibiu sau pe site-ul Editurii Eikon. Potrivit lui Christian Crăciun, „poetul George V. Precup este un oracular ceremonios, pentru care poezia este celebrare, căutare a gestului metaforic dedicator. Pare un renascentist scriind în costum de mare gală. Solemnitatea aceasta disimulează întreg tumultul modern, evită retorica fățișă, sporește impactul și exotismul unor texte fără fisurile mortale ale cotidianului. Pure.”

În afară de „Culoarea coniacului tânăr”, poetul sibian a mai publicat următoarele volume de versuri: „Emiratele visului” (debut, ed. Euphorion, Sibiu, 1992), „Răul în sâmbure” (ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997), „Luntre pe ape” (ed. Cartea Românească, București, 2002), „Într-o limbă uitată de Dumnezeu” (ed. Vinea, București, 2006; premiul Cartea Anului oferit de Uniunea Scriitorilor din România, filiala Sibiu), „Dolor sau jupuind îndoiala” (Ediția I ed. Vinea, București, 2010; ediția a II-a, revăzută și adăugită, la ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2012; ediția a III-a, eLiteratura, București, 2014), Antologie de autor „Cu praful pe buze” (ed. Tipo Moldova, 2013), „Aferim” (ediția I, ed. Eikon, București, 2014; ediția a II-a, revizuită și adăugită, ed. Eikon, București, 2015).

Cităm poezia „Culoarea coniacului tânăr” de George V. Precup:

Scriu cu noduri.

Las hârtia să întinerească, să prindă culoarea coniacului tânăr.

Respir scorțișoara, văd crini pe Antares,

arome pierdute miros.

Învăț să mă rog.

Scriu cu cerneală marină,

sub ochii migdalului de care au știință aleșii.

Ea veghează în mine, răscumpărată, înalță răbdării altar.

Mă învață splendorile scrisului.

Cu lujeri pe tâmple

Memoria cuvintelor mele se adaugă Akashei.

Stând în penumbră,

și lucrurile pot înnebuni trăind între formele vii.

Scriu cu noduri.

Femeia a prins culoarea coniacului tânăr,

unde mâinile mele respiră.

Cine citește, pe ea o atinge.

Inspirați, expirați, inspirați…

La rândul său, folksinger-ul Vlad Pârău a interpretat 3 cântece pe versuri proprii, intercalându-le cu 3 poezii din viitorul său volum de poeme, „Răscumpărarea veacului pierdut”. Le cităm mai jos în ordinea în care au fost rostite:

Cântec despre recunoștință (articolul continuă dedesubt)

În mica noastră lume de nebuni
.
În mica noastră lume de nebuni
În care dăm verdicte din minciuni
Ne amăgim că știm aproape tot
Și că putem ce alții nu prea pot.
În mica noastră lume de nebuni
Noi credem că putem face minuni
Și îi privim de sus pe toți ceilalți
Ce nu-s așa de bravi, de mari, de-nalți.
În mica noastră lume de nebuni
Nu acceptăm că nu suntem prea buni
De fiecare dată când ratăm
Să fim ce vrem ori seamă să ne dăm.
În mica noastră lume de nebuni
Uităm prea des că viața-ncepe luni
Ne-ntoarcem iar la clipele de joi
Când eram supărați pe ei, pe noi…
În mica noastră lume de nebuni
Ne cultivăm distanțe și genuni
Să stăm de toți ceilalți cât mai departe
Într-un ecran sau, poate, într-o carte.
În mica noastră lume de nebuni
Se nasc chiar și războaie între lumi
Din care ne salvăm pe cât se poate
Cu ale noastre vise și păcate.
În mica noastră lume de nebuni
Rămânem mici, ascunși în rugăciuni
Care adesea nu se împlinesc
Și numai ne-mplinirile ne mai unesc.
În mica noastră lume de nebuni
Ne agităm pentru baloane de săpun,
Iar la final privim cu duioșie:
Ce farsă tristă, câtă nebunie!…

Hai cu mine în vis! (articolul continuă dedesubt)

Cafea contra poezie
.
Când cugetul te-apasă, când inima ți-e grea,
Te scoți tiptil din casă și fugi după cafea
În vânt plutesc arome, idei de poezie,
Îți trebuie o ceașcă de pură energie.
Asculți cum se prepară, cum picură domol
Ca pansament pe rana din sufletul tău gol
O sorbi cum se cuvine, o plimbi ritual prin gură
Și-ți muți deodată gândul spre-o nouă aventură.
Pornești iar la plimbare, cafeaua-i la pachet
În dimineți cu soare te simți mereu poet
Și-n urma ta plutește aroma dulce-amară
Ce face-n jur ravagii prin lumea de afară.
De-acuma știi secretul, orice s-ar întâmpla
Când scade interesul, te duci după cafea.
De-ar fi să dai cu capul de stâlpi, nu-i ghinion,
Doar să nu verși licoarea pe noul telefon!
Că omul are-asupră-și mânuțe numai două
Și sarcini cât mai multe în lumea asta nouă.
Dar dacă simți cu toate că nu t-ei descurca
Scapă din mână totul și ține o cafea!
Degeaba tastatura, hârtia, vechiul pix!
Ai grijă la inimă nu cumva să dai chix
Să nu combini cu Cola, mai bine cu rachiu,
Și-o să faci carieră de mare cafegiu!
Rețeta asta, frate, e scrisă pe un plic
Am vrut să-l dau la chelner, dar n-am primit nimic.
Oricum, viața-i frumoasă și plină de idei:
Nu scriu nici la comandă, nu beau nici ce vor ei!

Pescărușii Libertății (articolul continuă dedesubt)

Sfaturi pentru pescăruși
.
Iubiți-vă-n haloul Lunii
Să-i înciudați pe toți nebunii,
Strigați-vă în cer pe nume
În dansul vostru peste lume!
Răstiți-vă la fiecare
Întârziat ce-adastă-n cale
Să deranjeze nunta voastră
Din bolt-adâncă și albastră!
Vâsliți viteji sub stele moi
Să tremure pe lângă voi,
Să n-ajungeți vreodată-n port
Sub orizontul gol și mort!
Chemați-vă cu glas hain
Din golul cerului divin,
Iar de răspunde luna plină
S-o mângâiați cu-aripa lină!
Fiți tandri numai la final,
Pe vreun acoperiș banal,
În vreun popas întâmplător
Spre-o nouă lecție de zbor!
.
Iubiți-vă în ceruri sus
Păgân, sălbatic și supus,
Iubiți-vă pe totdeauna
Făcând să nu apună luna!

Ultimele 3 poezii, precum și textele cântecelor, sunt creații originale de Vlad Pârău. Puteți ajuta printr-un abonament gratuit la canalul lui de YouTube, apăsând butonul SUBSCRIBE (ABONEAZĂ-TE) pentru a primi notificări despre cele mai noi materiale video (aveți nevoie să fiți conectat/ă cu adresa de Google Mail).

Dar poate cea mai frumoasă „poezie” a fost o vedere panoramică asupra „Orașului de jos”, Sibiul privit de la fereastra sălii de clasă în care a avut loc acest eveniment cultural. Vremea ploioasă predispunea cu atât mai mult la visare, poezie, iar pe unii dintre spectatori… la chiul, această formă mai puțin lirică de evadare din real!