Duminica a 30-a după Rusalii: Dregătorul cel bogat vrea să știe cum să moștenească viața de veci. Păzirea poruncilor și Milostenia. Trebuie să lăsăm cele lumești pentru a-I urma lui Hristos
În duminica a 30-a după Rusalii, în cadrul Sfintei Liturghii săvârșite în bisericile ortodoxe, se citește pericopa despre Dregătorul cel bogat și Păzirea Poruncilor din ultima parte a capitolului al XVIII-lea al Sfintei Evanghelii după Luca. Un dregător bogat Îl întreabă pe Domnul nostru Iisus Hristos ce trebuie să facă pentru a dobândi viața veșnică – o întrebare de care fiecare dintre noi ar trebui să fie preocupat. Răspunsul general stă în împlinirea poruncilor dumnezeiești (cele 10 porunci ale Vechiului Testament, la care se adaugă învățătura Noului Testament). Dar răspunsul personalizat, în cazul acestui om de seamă, care se pare că se străduia să aibă nu doar bani, ci și virtuți, este unul dezarmant: despărțirea de bogății și urmarea lui Hristos. Bogățiile reprezintă tot atâtea atașamente față de această lume materială. Prin urmare, desprinderea de ele este necesară pentru a face loc în inimă lui Hristos și valorilor nemateriale ale Duhului Sfânt. Nu vorbim de orice fel de despărțire de avuțiile acumulate, ci de una având un scop clar: ajutorarea săracilor. Milostenia este moneda prin care se dobândește o bogăție neperisabilă, care se transferă și dincolo de mormânt, în „comoara cerească”, adică primirea unui loc bun în Împărăția lui Dumnezeu.
„În vremea aceea, un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Știi poruncile: «Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta». Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu.” (Ev. Luca 18, 18-27)
Sentința „mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu” poate părea una descurajatoare pentru bogați și nu numai pentru ei, ci pentru orice om care a adunat bunuri materiale de-a lungul vieții. Totuși, Domnul nostru Iisus Hristos nu exclude mântuirea bogaților, ci subliniază greutatea realizării ei printr-o analogie plastică. O cămilă nu poate trece prin urechile acului, dar unii comentatori spun că traducerea cuvântului folosit de Iisus Hristos se referă la un odgon, acea frânghie cu care se leagă corăbiile de mal. Odgonul și ața se aseamănă, însă odgonul este mult mai gros și, ca să treacă prin urechile acului, ar trebui să fie subțiat foarte mult. Așa trebuie să se subțieze și bogații sau cei avuți de „grăsimea” lucrurilor materiale pentru a putea intra pe poarta strâmtă a Raiului. Prin milostenie, deși cu anevoie, se pot mântui chiar și cei aparent incompatibili cu Împărăția Duhului. Însuși Hristos îi încurajează pe cei care au asistat la conversația Lui cu bogatul și pe care i-a cuprins un sentiment de deznădejde. El le dă curaj: „Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu”. Și așa și este, căci în fiecare generație de oameni întâlnim bogați nemilostivi care urmează destinul tragic al altui personaj, bogatul care după moarte râvnea la soarta săracului Lazăr, dar întâlnim și bogați care au sprijinit Biserica și i-au miluit pe săraci, folosindu-și bogăția în interes comunitar, nu personal, egoist. Aceștia pot avea bună nădejde în fața lui Dumnezeu.
Înaintea pericopei evanghelice, Apostolul îi îndeamnă pe creștini să fie milostivi, buni, smeriți, blânzi, răbdători și iertători unii față de alții. Iertarea trebuie să fie nu doar una ocazională, ci regula, căci creștinul e dator să copieze disponibilitatea lui Hristos de a-i ierta propriile păcate, care este infinită (de șaptezeci de ori câte șapte). Tot astfel trebuie să iertăm și noi celor ce ne-au greșit, știind că Îi suntem datori lui Dumnezeu, cel ce mereu ne iartă greșelile noastre (după cum spunem și în rugăciunea „Tatăl nostru”). Haina creștinului trebuie să fie dragostea, „care este legătura desăvârșirii”. Așa cum nu ne despărțim de haine, tot astfel trebuie să purtăm dragostea față de ceilalți. Pacea lui Hristos trebuie să stăpânească în inimile noastre – creștinii nu au de ce să fie certăreți sau mânioși. Îndemnul „fiți mulțumitori!” e o încununare a tuturor celor spuse mai înainte și un lucru care, din păcate, lipsește în zilele noastre. Dacă noi am fi mulțumiți cu ce avem, dacă am aprecia la justa valoare ceea ce deja ni s-a dat, nu ne-am mai comporta ca niște oameni cărora mereu parcă le lipsește ceva, care nu se mai satură, care mereu vor tot mai mult și niciodată nimic nu le este destul. Atenția noastră ar fi mai mult îndreptată spre interior decât spre cele din afară.
„Fraților, îmbrăcați-vă, dar, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții și iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum și Hristos v-a iertat vouă, așa să iertați și voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcați-vă întru dragoste, care este legătura desăvârșirii. Și pacea lui Hristos, întru care ați fost chemați ca să fiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; și fiți mulțumitori. Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăție. Învățați-vă și povățuiți-vă între voi, cu toată înțelepciunea. Cântați în inimile voastre lui Dumnezeu, mulțumindu-I, în psalmi, în laude și în cântări duhovnicești.” (Ap. Coloseni 3, 12-16)
De interes, pe teme similare:
One thought on “Duminica a 30-a după Rusalii: Dregătorul cel bogat vrea să știe cum să moștenească viața de veci. Păzirea poruncilor și Milostenia. Trebuie să lăsăm cele lumești pentru a-I urma lui Hristos”