Vorbe de duh despre Nașterea Domnului de la O Chilie Athonită: Părinții Pimen Vlad și Teologos Cadar despre Taina Crăciunului. VIDEO
În contextul în care aici, în lume, Crăciunul este sărbătorit în mod consumerist cu o lună și jumătate înainte de 25 Decembrie, dar îi este smuls tocmai sensul de bază, creștinesc și ontologic, al Nașterii Domnului și al Mântuirii lumii, am considerat de folos să vă împărtășim câteva gânduri ale părinților români din Muntele Athos despre adevăratele semnificații ale acestei sărbători. Părintele Pimen Vlad ne vorbește despre Crăciun, Maica Domnului și sărbătoarea Sfântului Mucenic Ștefan (a treia zi de Crăciun), în timp ce Părintele Teologos ne vorbește despre „Simțirea lui Dumnezeu și nesimțirea noastră”, cu referire la Marele Praznic ce ne stă înainte. Vă dorim audiție cu mult folos spiritual și un Crăciun Fericit, alături de Cel Sărbătorit! (Redacția Cerul, Codrul și Pârăul) – articolul continuă dedesubt
„A venit timpul nașterii
A venit timpul să se nască Mântuitorul, din Maica Domnului, o copilă de 16 ani. Vă dați seama prin ce trecea Maica Domnului atunci, știind că-L are în pântecele Ei pe Dumnezeu?! Nu năștea orice fiu! Câtă grijă, câtă atenție în toate, la toate nivelurile! Era, am putea spune, într-o continuă contemplație, rugăciune, legătură cu Dumnezeu. Era în har! Nu a născut într-o casă, undeva unde avea condiții, nu a luat-O SMURD-ul să O ducă la nu știu ce spital.
Atunci, la timpurile acelea, erau legi ca și acum. Israelul era sub Imperiul Roman și chiar atunci se primise o poruncă să se înscrie toți, fiecare de unde se trăgea, din neamul lui. Pentru că Ei se trăgeau din partea aceea, a Betleemului, au trebuit să se înscrie acolo. Era chiar timpul când se împliniseră cele nouă luni și Maica Domnului trebuia să nască. Ce era să facă?
A urcat pe cel mai smerit animal, a urcat-O Iosif pe măgăruș și au pornit. Vă dați seama, înainte se mergea pe jos sau cu măgărușul, nu ca acum, cu nu știu ce mașină de lux sau cu elicopterul. Cei bogați mergeau pe cămile, care erau un fel de Mercedes din ziua de azi.
O naștere mai presus de fire
Au pornit la drum încet-încet ca să ajungă să se înscrie și Ei. Bineînțeles, când au ajuns acolo, cu atâta lume care se mișca dintr-o parte în alta, era ocupat peste tot, nici măcar n-aveau unde să tragă și Ei să doarmă. Au căutat pe acolo, au întrebat în dreapta, în stânga, nu mai era niciun han liber, nimic. Și i s-a făcut milă cuiva, când a văzut-O pe Maica Domnului că era însărcinată, și I-a dat un loc într-un grajd, unde erau animalele cele blânde, era și măgărușul, erau și oițele.
Acolo s-a dus Maica Domnului cu Iosif și a venit timpul să nască. Și L-a născut pe Mântuitorul. Nu a fost o naștere ca toate celelalte, Nașterea Mântuitorului a fost ceva mai presus de fire. Vedem aici pe Maica Domnului în genunchi. Se zice că Maica Domnului era în rugăciune, în contemplație, când l-a născut pe Mântuitor, fără dureri. A fost o naștere minunată, putem spune. A născut în ieslea dobitoacelor, în cel mai smerit loc. Măgărușul și oile îl încălzeau pe Prunc cu răsuflarea lor. Așa a venit Mântuitorul pe Pământ: în smerenie, ca să ne învețe smerenia”, ne explică Pr. Pimen Vlad. Citiți continuarea aici. (articolul continuă dedesubt)
„Scena Nașterii
Desigur că noi, în barbaria noastră, nu am găsit un loc unde Să se nască Domnul nostru Iisus Hristos – unde să nască o fetiță de 16 ani, cât va fi avut Maica Domnului însoțită de Sfântul și Dreptul Iosif. Imaginați-vă puțin! O fetiță de 16-18 ani însărcinată, gata să nască, însoțită de un bătrân de 70-80 ani cât va fi avut Sf. Iosif. Un cuplu la arătare, bineînțeles, fraților, tragi-comic care îți inspiră milă pentru că virtutea lor era ascunsă de ochii noștri care judecă după arătare. Cu toate acestea, nimănui i-a fost milă să facă ceva să le ofere condiții propice. Maica Domnului și Hristos de la început au avut cruce aici pe pământ, să știți. Au avut nevoință.
Noi credem că în peșteră a fost ceva idilic, cu mieluți… însă cineva – era la o mănăstire aici în Sfântul Munte – și a făcut paznic de noapte în ajun de Crăciun. Fraților, așa un frig a fost că fratele respectiv și-a luat toate hainele pe el și nu a rezistat și a trebuit să se ducă înapoi, să intre în casă acolo, pe coridoare. Atunci i-a venit gând de la Dumnezeu că așa a fost în noaptea de Crăciun. Deci un frig de te tăia și din cauza asta Maica Domnului L-a pus pe Mântuitorul în iesle, că ar fi trebuit să-L țină în brațe ca mamă ce era. L-a pus în iesle ca să fie acoperit de respirația animalelor că dacă nu era acoperit astfel ar fi murit de frig. Din cauza asta se spune la profetul că „boul și asinul au cunoscut ieslea stăpânului tău, dar tu nu M-ai cunoscut, Israele”. Înțelegeți?
Magii
Această nesimțire, a lipsei de interes a oamenilor așa-zis „buni” în contrast cu străinii se vede și mai pregnant în cazul venirii magilor, fraților: aceștia au venit din Persia – Iranul de astăzi. Bine, alții spun că au venit din Babilon care este în centrul Irakului (la sud de Bagdad) și au venit cu cămila, fraților, de acolo până în Israelul, Palestina de astăzi. O întreagă aventură. În cel mai bun caz sunt peste 500 km. Dacă au venit din Iran, vorbim de aproximativ 1500 km. Astăzi este o aventură să vii cu mașina din Iran până în Palestina, darămite pe vremea respectivă. Și totuși magii și-au dat interesul și osteneala să străbată atâta cale pentru că aveau anumite profeții în cărțile lor, legate de Mesia. Acuma, trebuie să știți că magii pe vremea respectivă erau mai degrabă oameni care combinau știința cu cunoștințe religioase, învățați – niște oameni foarte respectabili. Erau oameni de vază. Desigur că mulți dintre ei se ocupau cu lucruri diavolești, lucruri oculte, foarte periculoase care le-a și atras renumele negativ pe care îl au în creștinism și nu numai.
Steaua
În orice caz, gândiți-vă că apare în Ierusalim după aproximativ un an și jumătate de călătorie, după cum spun Sfinții Părinți, un grup de oameni oficiali, diplomați, cu daruri, titrați cu știința cea mai înaltă a vremurilor respective și spun că S-a născut Împăratul lui Israel! Cu adevărat, e de înțeles de ce toată cetatea Ierusalimului s-a tulburat inclusiv Irod. Și asta mai ales când spun că au fost călăuziți de o stea inteligentă, care apare și dispare care merge invers pe bolta cerească de la răsărit la apus (știți că toate stelele merg invers – de la apus la răsărit). Această stea care merge în sens contrar, care apare și dispare, este un înger, fraților. Era arhanghelul Gavriil, o inteligență curată, mai presus de lumea aceasta, după cum spun Sfinții Părinți. O minte curată care îi ghidează pe magi în mod intenționat în Ierusalim ca să le relateze celor de acolo cele întâmplate. Înțelegeți? Din cauza asta.
Vestea cea mare pentru Irod
Era de așteptat ca o asemenea delegație să aibă audiență directă la Irod și vestea asta să fie într-adevăr un șoc, un breaking news, cum se spune astăzi. Irod îi cheamă pe toți teologii, toți cunoscătorii și înțelepții neamului după cum spune evanghelistul și îi întreabă unde o să se nască Mesia. Atunci toți aceștia îi spun celebra profeție a proorocului Miheia că în Bethleem o să se nască.
Ceea ce nu e de înțeles, după părerea mea, este – cum spuneam – nesimțirea, indiferența, fraților. Bun, deci tu ca neam aștepți pe Mesia cel profețit, izbăvitorul ca să te scape de stăpânire, indiferent că atunci vedeau mai degrabă stăpânirea politică în locul tiraniei spirituale și spui unde se află acest Mesia – cui? Unui rege străin de neam – Irod era idumeu – și aservit stăpânirii romane atât de urâte de popor. De fapt, tu nu-L vinzi pe Mesia pe 30 de arginți ca Iuda, ci Îl trădezi pe gratis. Noaptea minții, fraților, nesimțirea despre care vorbim!
Ok, și după ce îl trădează pe gratis nimeni nu se sinchisește să meargă la Bethleem în imediata apropiere a Ierusalimului – după cum probabil știți, cine a fost la Ierusalim știe că azi Bethleemul este o suburbie a Ierusalimului, însă atunci era un sat în afara cetății la câteva ore de mers, o oră, două ore. Și magii au venit de un an jumate fraților, pe cămilă și nimeni nu s-a sinchisit dintre cei locali să se ducă acolo ca să vadă, totuși, ce se întâmplă.
S-a sinchisit doar Irod – cum era de așteptat – și a trimis armata și a omorât toți copii mai mici de doi ani, ca să fie sigur. Ceea ce e fenomenal, era faptul că Irod avea unul din copii care era mai mic de doi ani și l-a omorât și pe acela. Și asta, în condițiile în care Irod avea o cocină de fildeș poleită cu aur pentru porcul lui preferat. Lui Irod îi plăcea enorm carnea de porc (o altă dovadă că Irod era străin de neam, căci Poporul Ales detestă carnea de porc, socotind-o „impură”, n.r.) și avea un porc căruia îi oferea condiții regești – la propriu.
Auzind de întâmplarea aceasta, împăratul vremii, împăratul roman Gaius Octavius, cunoscut de popor ca și Octavian August, fiind contemporan cu evenimentele a zis o maximă celebră rămasă în istorie: „Mai bine să fii porcul lui Irod decât copilul lui”. Și asta se aplică la mulți dintre noi și care arată până unde merge individualismul, egoismul, iubirea de materie, de trup de poziție socială: merge până la crimă și nu orice crimă – uciderea propriului copil sub doi ani!
E o nebunie, știți: pentru că sau profeția nu era adevărată și atunci nu avea rost să se deranjeze, mai ales să facă un gest așa de oribil, un păcat așa de mare, sau profeția era adevărată – după cum a și fost – și atunci orice ar fi făcut, tot degeaba ar fi fost”, ne explică Pr. Teologos. Citiți continuarea aici.
Ați mai putea citi și: Scrisoarea pe care nu ți-o va trimite nimeni în afară de mine așteaptă un răspuns de la tine