Despre credință, politică și artă
La Sibiu lucrurile se fac și se desfac. După ninsori ce au ținut aproximativ o săptămână, a urmat o perioadă de stagnare geroasă și, în fine, una a dezghețului însorit. Am putea spune un început de Mărțișor, dar nu și de primăvară, căci ultimii ani ne-au învățat că iernile seci se răzbună mai apoi în
Revin pe tema recentelor seisme din Turcia și Siria. Cum spuneam într-o postare anterioară, ultimul cutremur de proporții din Turcia, legat de doar una dintre falii, a avut loc în 1999 (de fapt au fost două, dar celălalt, replica, mai mic, de 4,9 grade…) și s-a soldat cu mult mai multe victime. 7,8 grade. Eram
Cutremurele din Turcia sunt desigur un dezastru umanitar, fără doar și poate! Cei care au trăit așa ceva pe viu, ca noi în ’77, nu pot să nu fie mișcați până în străfundul sufletului! Câtă suferință aduce un astfel de cutremur, câte destine sunt curmate, sau „rescrise”, câte ruine sufletești rămân în urmă, câtă durere,
Sud-estul Turciei și nord-vestul Siriei au fost lovite luni de cutremure devastatoare, în urma cărora mii de persoane au murit sau au fost rănite, iar numeroase clădiri au fost avariate. Cel puțin 2.316 persoane au murit și alte 13.293 au fost rănite în 10 provincii din cauza a două cutremure puternice care au zguduit luni
