Gura presei: Cum a ajuns Sibiul să fie confundat cu Brukenthalul și catrința maramureșeană cu simbolul propagandei ruse. VERIFICARE FACTUALĂ

Mihai Târnoveanu de la Calea Neamului a îndrăznit să sfideze sistemul globalist în chiar unul dintre fiefurile sale, Sibiul – orașul lui Iohannis, președintele slugă prea-plecată a intereselor străine și promotor al valorilor anti-române: educația (homo-)sexuală în școli, prevalența dreptului UE față de Constituția României, stat și justiție securistice, guvern militarizat, vaccinare obligatorie, întreținerea farsei climatice, osanale propagandei de război ucrainene și occidentale etc. Totul a culminat cu girarea de către Iohannis a instalării în Piața Mare a orașului românesc Sibiu a unei statui de mari dimensiuni a guvernatorului imperial habsburgic, Samuel von Brukenthal. Monumentul este în sine un simbol al ocupației străine și al iobăgiei românilor, socotiți de „administrația luminată” a Imperiului austro-maghiar drept „tolerați” la ei acasă, în Ardeal. Mihai Târnoveanu a îndrăznit să facă proteste constante (măcar de două ori pe an, începând din toamna lui 2021) în fața acestei statui, cerând eliminarea ei din spațiul public. Și-a asumat și amenzi și procese cu Poliția Locală/Primăria Sibiu pentru diverse pricini de amplasare a protestelor în piață și nu pe strada din spatele statuii. Totul a culminat cu lansarea joi, 2 martie 2023, a partidului „Mișcarea Națională” în chiar fața „simbolului ocupației străine” de la Sibiu. O asemenea îndrăzneală nu putea să treacă neobservată și a fost taxată corespunzător de anumite organe de presă – cum ar fi „Turnul Sfatului”, un ziar local care a avut atitudini reprobabile încă din vremea Referendumului despre Căsătorie. Numai că abordarea știrii despre lansarea partidului d-lui Târnoveanu este atât de ideologizantă încât devine pe alocuri, prin părțile esențiale, chiar paralelă cu adevărul, ceea ce va sfârși aducând deservicii acestui stil de a face presă – cel puțin la capitolul credibilitate, dacă nu și la radicalizarea cititorilor. Vom proceda, în cele ce urmează, la verificarea facutală a gogoșilor jurnalistice rostogolite de „Turnul Sfatului”, care, se vede treaba, ar putea să se redenumească „Podul Minciunilor”:

Din start, articolul are un titlu inducător în eroare: „Mișcare politică extremistă în Piața Mare, cu simboluri ale propagandei rusești: ”Am venit la Sibiu pentru că simbolizează ocupația străină”. Trei minciuni pe bandă rulantă: 1.De unde știu jurnaliștii Turnului că mișcarea politică nou-lansată este musai una „extremistă”, au ei un dispozitiv de măsurat gradele radicalismului unei manifestări, unde festivalurile deocheate și paradele sodomiților ar fi la pragul de jos, iar manifestațiile patriotice românești, la pragul de sus? 2.De unde au scos ei simbolurile „propagandei rusești” la o adunare de câteva zeci de oameni purtând steaguri românești și portrete ale eroilor români? Ce este „rusesc” în românism? 3.Denaturarea grosolană a frazei rostite de Mihai Târnoveanu în deschiderea manifestării: „Suntem la Sibiu în fața statuii baronului Samuel von Brukenthal pentru că aceasta reprezintă simbolul ocupației străine” a devenit, prin scurtare și reformulare, „Am venit la Sibiu pentru că simbolizează ocupația străină”. Un titlu menit să trezească revolta românilor sibieni, care să se simtă nereprezentați de acest gen de manifestări chiar dinainte de a afla despre ce a fost vorba. De altfel, în aceeași direcție bate și titlul postării făcute de „Turnul Sfatului” pe Facebook: „Întreaga scenă a părut bine pregătită în prealabil și filmată, publicul țintă fiind online și nu trecătorii din centrul Sibiului”. Dar la ce să te aștepți la o publicație care scrie articole laudative despre PNL-ista Raluca Turcan și încasează publicitate plătită de la firma ungurească „Csíki Sör”?

Dacă cineva din Sibiu a rezistat să mai deschidă articolul după ce a fost lezat în patriotismul local de cuvintele tendențios puse de presă în gura lui Mihai Târnoveanu, prima frază a textului vine să expedieze problema definitiv: „Aproximativ 20 de persoane, unele îmbrăcate în costume populare, altele în culori ale propagandei de război rusești, au participat joi după-masă la o acțiune politică în Piața Mare. Scopul l-a reprezentat lansarea unui nou curent politic intitulat ”Mișcarea Națională”, care după primele mesaje se prezintă ultranaționalist, xenofob și extremist”. Această introducere nu respectă principiile de bază ale jurnalismului, de a informa obiectiv despre „cine, ce, unde, când, cum” a făptuit, ci nu face decât să dezinformeze cititorul despre evenimentul în sine, turnându-i în locul informației prejudecățile autorului articolului – ca să nu bănuim mai mult despre vreun șablon al eventualului comanditar al articolului. Inutil să observăm că și această introducere e garnisită de minciuni la fiecare detaliu: „aproximativ 20 de persoane” erau binișor către 30. Ni se vorbește despre „costume populare” și „culori ale propagandei rusești”, minciună pe care o vom demonta mai jos: culorile erau maramureșene și mult mai vechi decât existența însăși a Ucrainei sau Rusiei, iar costumele erau populare ROMÂNEȘTI. Observați cum caracterul ROMÂNESC al manifestației este sistematic ocultat? Definiția de „ultranaționalist, xenofob și extremist” pe care ziaristul o atribuie noului partid „după primele mesaje”, ca să nu spună „după primele aparențe”, este fix o apreciere personală, lipsită de fundament. Da, liderul Mișcării, Mihai Târnoveanu, a definit caracterul ei ca fiind unul „naționalist”, dar particula „ultra”, care pregătește epitetul „extremist”, este o exagerare deliberată a interpretului-redactor de la Turnul Sfatului. Ștefan Dobre pe numele lui.

Ce este extrem și ultra-deplasat într-o mișcare care nu afirmă decât valorile de bază ale românilor? La fel era catalogat Referendumul despre Căsătorie ca ținând de „extremismul religios”, deși afirmarea adevărului că familia poate exista doar între un bărbat și o femeie e ceva ce ține de baza, de minimalismul credinței, nu de maximalismul ei. Până la urmă nici nu trebuie să fii credincios, să ai habar de Scriptură sau să frecventezi Biserica pentru a exprima un asemenea adevăr, el ține de un minim bun simț al legii firii. Dacă am fi sinceri, am recunoaște cu toții că ne-am născut datorită unei familii normale și că nu le putem refuza nici generațiilor viitoare acest drept. Așa e și cu naționalismul, care se definește ca iubire de țară, nu ca ură față de alte popoare. Iar iubirea de țară, la fel ca cea de mamă sau de familie, e starea naturală a oricărui om simplu, nu a unui „extremist”. Cu ocazia unui schimb de experiență dintr-o localitate rurală din Austria, primul sfat pe care mi l-au dat localnicii – în anul 2013! – a fost să nu-mi fac cumpărăturile de la supermarket, ci să susțin economia locală cumpărând de la magazinele întreprinzătorilor locali. Erau austriecii extremiști sau anti-europeni când țineau cu producătorii lor autohtoni? Nu cred. Dar dacă vine Mihai Târnoveanu vine și îndeamnă să avem „o economie generată de capitalul propriu, agricultură în mâna românilor, comerț în mâna românilor, turism în mâna românilor”, atunci e catalogat drept „ultra” și „extremist”. E corect? Cât despre acuza de xenofobie – ură de străini -, e de ajuns să spunem că deși protestează împotriva ocupației politice și economice străine, partidul d-lui Târnoveanu nu este împotriva străinilor ca simpli cetățeni: asta „nu înseamnă că trebuie să ne batem sau să ne dușmănim cu vecinii! Vrem relații bune cu toată lumea, relații care trebuie să aibă la bază în primul rând respectul reciproc, relații construite pe demnitate”, a subliniat Mihai Târnoveanu. Ce e „xenofob” în asta?

Bravii ziariști au vrut s-o dea și pe legionarism, veșnica spaimă a comuniștilor, FSN-iștilor și, azi, a neo-marxiștilor, așa că s-au legat de recitarea unei poezii de Radu Gyr, „fost membru al Mișcării Legionare”, uitând să menționeze că, întâmplător, la 2 martie era marcată chiar ziua de naștere a respectivului poet, iar poemul citit nu avea nimic politic în el, potrivindu-se însă cu mesajul de redeșteptare națională al manifestării: Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane! Pentru această poezie care nu avea altă forță decât conținutul propriului îndemn, Radu Gyr a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică în închisorile comuniste de exterminare a dizidenților. Faptul că a ieșit în viață se datorează mai degrabă Proniei dumnezeiești decât intenției călăilor săi. Acest fost deținut politic, mare scriitor și gazetar, ar trebui să fie unul dintre simbolurile României Libere, dacă la putere nu s-ar fi perpetuat aceiași comuniști vopsiți, fii de nomenclaturiști și securiști ai vechiului, dar perenului regim! În schimb, forțe pretins „liberale” cenzurează memoria foștilor deținuți politici anticomuniști, declarând război statuii filosofului Mircea Vulcănescu sau liceului care îi poartă numele din București.

Cât despre „legionarismul” lui Radu Gyr, ar fi util să menționăm faptul că, în calitate de director general al teatrelor în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial, când România era – de nevoie, nu din simpatie – aliata Germaniei lui Hitler, Gyr s-a comportat pe contrasens cu preceptele antisemite ale epocii, înființând Teatrul evreiesc Barașeum în București la 1 martie 1941, ceea ce avea să devină mai târziu Teatrul Evreiesc de Stat, de care minoritatea respectivă se bucură până în prezent, în timp ce românilor majoritari li se toarnă în cap oprobiul față de „extremistul de dreapta” Radu Gyr. Extremist pentru cine? Pentru comuniștii din epoca stalinistă, care au încercat să extermine prin închisorile politice toate elitele perioadei interbelice. Mai trist este că propaganda comunnistă este preluată pe nemestecate de „liberalii” și „social-democrații” care guvernează România „Liberă”! Și de presa aservită intereselor lor.

Dar, dacă până acum am analizat doar acuzații de formă lansate de ziariștii de la „Turnul Sfatului”, să ne ocupăm de cele două mari probleme de fond pe care ei le pun în cârca manifestației lui Mihai Târnoveanu: culorile „propagandei ruse” simbolul ocupației străine, occidentale. Dacă în cel din urmă aspect am clarificat că dl. Târnoveanu se referea la statuia guvernatorului imperial habsburgic Samuel von Brukenthal, lucru deja argumentat și dovedit în articole anterioare, și nu la orașul românesc Sibiu ca „simbol al ocupației străine”, ceea ce ar fi un nonsens vrednic doar de mintea unui scrib neo-marxist, la capitolul culoare și propagandă greșeala este atât de flagrantă încât merită să-i redăm tabloul complet.

Ștefan Dobre pretinde nici mai mult, nici mai puțin, că toată adunarea Mișcării Naționale era îmbrăcată în culorile „simbolului Z al războiului lui Putin” pentru că o singură persoană din acea adunare purta o catrință sau zadie maramureșeană care aducea de departe cu o panglică bicoloră din care este alcătuit „Z”-ul, semnul „victoriei” rușilor. Respectivul ziarist refuză să vadă pădurea din cauza copacilor: toți membrii adunării purtau steaguri ROMÂNEȘTI și costume populare ROMÂNEȘTI, dar el s-a concentrat pe o singură persoană al cărui costum avea două culori pe care „jurnalistul” le-a reinterpretat propagandistic. Dacă aceasta ar fi fost tema coloristică a partidului, n-ar fi trebuit ca TOȚI membrii prezenți, și nu doar o persoană, să aibă aceste culori? La mitingurile PSD-ului e îmbrăcată doar o singură persoană în roșu? Dar la ale PNL-ului, doar o singură persoană în galben/albastru? Ne apucăm acuma să politizăm și ideologizăm culorile fustelor și covoarelor țărănești, după care să le cenzurăm? M-am uitat cu atenție la catrința respectivă, era o combinație de negru cu portocaliu, în timp ce „simbolului Z al războiului lui Putin”, o combinație de maro/vișiniu cu un portocaliu-spălăcit. Chiar avem orbul găinii sau ne prefacem că vedem ce nu există? E ca și cum ne-am apuca să-l acuzăm pe scriitorul francez Sthendal că, atunci când a scris romanul „Roșu și Negru”, s-a gândit la culorile albanezilor din Kosovo, (pseudo)stat care nici nu exista în epoca romancierului. (articolul continuă dedesubt)

Dar cea mai pertinentă observație și, de fapt, „elefantul din încăpere pe care nu-l vede nimeni”, este lipsa capacității de a distinge între vechimea unui costum popular românesc din Maramureș (sute sau mii de ani în concept, poate mai puțin în execuția produsului finit) și culorile unui război ruso-ucrainean care abia a împlinit un an de zile acum o săptămână. Chiar atât de mult ne-a spălat pe creier propaganda unui eveniment care nu ocupă la scara istoriei decât dimensiunea unei clipe? Să ne apucăm să socotim vechimea poporului român în Maramureșul istoric comparativ cu tânăra plămădire a poporului și statului ucrainean? N-am face decât să revenim la vechea argumentație despre preexistența, dăinuirea și continuitatea poporului român față de popoarele învecinate.

Pe lângă faptul că am fost ca reporter în teren la evenimentul Mișcării Naționale de la Sibiu și pot depune mărturie că nu am văzut pe nimeni dintre cei prezenți purtând culori sau simboluri altele decât cele pur ROMÂNEȘTI, am condus și investigația jurnalistică minimală pe care dezinformatorul de la „Tu(r)nul Sfatului” nu s-a ostenit s-o întreprindă: am întrebat-o pe purtătoarea costumului popular ROMÂNESC din ce zonă etnografică se trage catrința (zadia) cu pricina și care sunt culorile specifice.

„După cum bine se știe, zadiile sunt de Maramureș, autentice. Uite, cauți pe net zadie de Maramureș și apare imediat. Este portocaliu cu negru, există și varianta roșu cu negru sau galben cu negru, aceste modele fiind de Maramureș”, a explicat Alexandra Spireanu, „rusofila” care a cântat Imnul României și a recitat poezii „ultranaționaliste” românești în Piața Mare din Sibiu. Mai mult, ea a precizat că avea și un brâu tricolor românesc, dar care nu putea să prevaleze față de culorile fustei populare, cel puțin în ochii presei. (articolul continuă dedesubt)

Acum vă întreb și eu pe d-voastră: care agent al propagandei ruse, în loc să-și promoveze steagul și imnul și scriitorii rusești, se apucă să cânte Imnul României, poezii naționaliste românești și să se înfășoare la brâu cu tricolorul românesc? Vă spun din proprie experiență ce ar face agenții Rusiei cu un astfel de patriot român: l-ar expulza dincolo de granițele influenței lor formale sau informale.

Pe 27 Martie 2008, la împlinirea a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Țara-Mamă, am fost expulzat din Chișinău de organele de securitate (descendente ale fostului KGB) ale Republicii Moldova, conduse pe atunci de pro-rusul și comunistul Vladimir Voronin, pentru că mă prezentasem la statuia poetului Mihai Eminescu din parcul central, îmbrăcat în costum popular de Rupea-Brașov, cu tricolor românesc la purtător și împărțind niște reviste cu poezii de autori români. Agenții Moscovei din statul artificial întemeiat de URSS în vechea provincie română Basarabia m-au catalogat repede drept „terorist” sau „fascist”. Au trecut 15 ani de-atunci și la Sibiu același fel de patrioți români sunt declarați „extremiști” și „naționaliști ai altei țări” de către frații lor români. Se pune întrebarea: cine lucrează pentru Moscova în acest caz? Oare presa locală sibiană? Să nu fie!

Închei prin a reda concisa și bine argumentata explicație pe care a dat-o chiar în această seară Mihai Târnoveanu, liderul Mișcării Naționale, luându-mi-o înainte în demersul meu de „verificare factuală” pe care îl aveam în minte încă de ieri:

„Priviți această mândră româncă din partidul Mișcarea Națională.
Își poate imagina cineva că poartă însemne ale propagandei de război rusești??? Da, acestă inepție a fost vehiculată de site-ul sibian ,,Turnul Sfatului” într-un articol care trunchiază grav realitatea. „Marele” însemn rusesc este, culmea, catrința maramureșeană purtată de Alexandra! Cică ar avea culorile celebrei litere Z! Chiar dacă ar fi așa, deși nu este, costumele naționale românești trebuie să-și schimbe culorile și etnografia, să se „reinventeze” din cauza războiul din Ucraina? Desigur, cred că nici măcar autorul aberantului articol nu e convins de ce spune, puteam să fim îmbrăcați și în steagul Americii și tot am fi fost acuzați de propagandă rusă, așa e ordinul, ca orice mișcare naționalistă să fie aruncată „în colțul negru”. Reaua voință reiese încă din titlul textului, citându-se din declarația mea în mod trunchiat. Eu am spus că am venit la Sibiu în fața statuii lui Samuel Brukenthal pentru că aceasta reprezintă simbolul ocupației străine împotriva căreia noi luptăm, nu că ,,am venit la Sibiu pentru că reprezintă ocupația străină „. Sibiul nu este totuna cu statuia, Sibiul este un oraș românesc, statuia este un simbol străin. Oare autorul chiar să nu știe acestă elementară diferență? În fine, tot articolul este în sine un clișeu uzat al propagandei globaliste, scris parcă la comandă. Ne vedem bineînțeles de treabă în continuare, am dorit doar să semnalez până unde pot ajunge aberațiile, de a face din alb, negru. Naționalismul românesc întotdeauna a fost etichetat de către inamici exact ceea ce nu este, adeseori cu termeni contradictorii, fără nicio legătură logică între ei, dar ce mai contează în propagandă logica… ni s-a spus ceaușisti, putinisti, extremiști, xenofobi etc. Noi suntem ,,români și punctum”, așa cum spunea părintele naționalismului românesc, Mihai Eminescu.
Noi mergem cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!” – Mihail S. Târnăveanul (Facebook)

De interes, pe aceeași temă:

2 thoughts on “Gura presei: Cum a ajuns Sibiul să fie confundat cu Brukenthalul și catrința maramureșeană cu simbolul propagandei ruse. VERIFICARE FACTUALĂ

  1. Dragi deontologi de la Turnul Sfatului, din prima frază ați dat știrea răstălmăcită ideologic. Titlul e trunchiat, ca să induceți în eroare cititorii că „Sibiul simbolizează ocupația străină”, când de fapt Mihail S. Târnăveanul se referea la controversata statuie a baronului S.v.Brukenthal, inaugurată cu fast politic și masonic în septembrie 2021. Iar îmbrăcămintea „în culorile propagandei ruse” se referă la coloritul unui costum popular mult mai vechi decât războiul ruso-ucrainean. Culorile negru și portocaliu sunt des folosite în costumele românești feminine, chiar dacă la Sibiu s-au preferat negrul și albul în veșminte. Iar captura cu Z-ul rusesc surprins de voi pe coclauri este în portocaliu și maro, nu în negru și portocaliu. Oricum ați da-o, costumul și Z-ul sunt două realități total anacronice, numai voi puteați să faceți asocierea asta „deșteaptă”! Ca să nu mai spun că dintre cele 25 – 30 de persoane prezente la manifestație, în afară de cântăreața populară nu purta nimeni culorile astea. Iar steagul românesc este singurul element coloristic asumat deschis de participanți! Așa că… scrieți în stilul acesta și nu veți face decât să obțineți opusul intențiilor voastre + o scădere a reputației, dacă mai poate fi vorba de așa ceva!
    .
    Mai mult, dincolo de confuzia culorilor, autorul articolului din „Tunul Sfatului”(sic!) a extrapolat portul unei singure persoane la întreaga adunare ca să poată scoate din Mișcarea Națională a românilor niște „pro-ruși”, uitând cu desăvârșire să menționeze că întreaga adunare purta drapele tricolore românești. Pentru genul ăsta de îndoctrinați nu mai există decât culorile altor state, oricare ar fi ele, dar despre cele românești se tace cu desăvârșire, de ca și cum n-ar exista sau n-ar merita pomenite. Unii se închină doar la porți străine și fug de propria identitate ca necuratul de tămâie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *