A meritat să murim și să fim neliberi? Întrebarea lui Ioan Sperling la 33 de ani după Revoluție
S-a meritat moartea atâtor oameni care au pus botul la „revoluție”?
Nu știu!
Părerea mea este că nu!
Nu știu cum s-a simțit și se simte un părinte a cărui copil a fost împușcat! Un copil care a crescut fără un părinte! Un bărbat care a rămas fără picioare!
Ce compensează o viață?
Probabil nimic!
S-a meritat sacrificiul lor măcar pentru noi cei care le-am supraviețuit?
O vreme, cel puțin până la „resetarea” care ne-a arătat că nu s-a schimbat nimic și că ne reîntoarcem într-o altă dictatură, s-ar putea poate răspunde cu „da„! Mulți am avut o viață mai bună, decât cea oferită de „iubitul conducător„! Nici nu era greu! Dar acest „da” ar fi și este unul egoist, pentru că ne-am bătut joc de jertfa lor, lăsând România să meargă mai departe după scenariul păpușarilor și tot în mâna celor care ne-au condus și în „epoca de aur„: nomenclaturiștii (apoi copiii lor) și cei din securitate!
Ar fi un „da,” de care trebuie să ne fie rușine!
Depănăm amintiri de cât de eroici am fost fiecare, în acele zile, mai ales și doar în preajma Crăciunului, în loc să ne plângem trădarea, la groapa adevăraților eroi! În fața urmașilor lor, rămași singuri cu durerea pierderii celor dragi!
Câți dintre cei morți s-ar mai întoarce în stradă, dacă ar putea da timpul înapoi, pentru România de astăzi?
La câți dintre ei coincide România visată, cu România actuală?
La câți dintre noi?
Probabil la niciunul!
Nu pentru o Românie în care se moare de frig, în întuneric, au murit toți acei oameni în 89!
Nu pentru o Românie în care unii își fac iarna în țările calde, iar alții nu au posibilitatea să-și încălzească dormitorul!
Nu pentru o Românie căreia i se interzice dezvoltarea, morala, cultura, credința, tradițiile, istoria, dreptul de a decide asupra propriei sănătăți!
Nu pentru o Românie în care normalul este înlocuit de corectul politic!
Nu pentru o Românie care a schimbat doar stăpânul din est cu cel din vest!
S-a meritat să mori pentru o astfel de Românie?
Răspundeți-vă singuri fiecare!
O opinie publicată de Ioan Sperling la 22.12.2022 pe Vrăbiuțe.blog. De același autor:
Mai întâi de toate România și românii! – rețeta lui Ioan Sperling pentru a nu avea o țară de robi
Sărbătoarea de 1 Decembrie, așa cum o vede românul Ioan Sperling și cum o cântă Vlad Pârău
Încrederea resetată. Opinia lui Ioan Sperling
15 noiembrie: Începutul Postului Nașterii Domnului. Reguli tipiconale, rememorate de Ioan Sperling
Minunile Sfântului Mina din viața creștinului Ioan Sperling
Nu suntem pistolari, ne avertizează Ioan Sperling
Ne-a zburat o Vrăbiuță: Suntem înfrățiți cu tangalache? se întreabă Ioan Sperling
Ne-a șoptit o Vrăbiuță: Democrația, o poveste pentru adulți! Opinie de Ioan Sperling
Cred că „s-a meritat”, măcar generația mea a copilărit în Libertate, a învățat să gândească critic, să iasă în stradă, să meargă la Biserică, să plece peste hotare… Eventual să-și educe copiii în spiritul Libertății, nu al cenzurii curcubeice actuale!
Să zicem mulți din generația ta în ceea ce privește biserica! Nu „cei din generația ta”! Din păcate îi văd pe cei din diaspora care nu aprofundează credința pe care o trăiesc, în general! Vin să împărtășească copiii și la agape! Vin când e de muncă, dar nu au mare interes pentru Taine! Alții (mulți) vin doar la Paști și Crăciun!
Nu sunt toți ca tine, nu sunt nici măcar majoritatea, dar să sperăm că, crescuți fiind (mai) liberi, o să se împotrivească atunci când trebuie!
A fost nevoie de 33 de ani ca să ajungem de la Nicolae la Klaus!
Nu se moare de frig acum și nu e mai frig în locuințe decît era în 1989. Eu țin 19 grade în locuință, pe vremea lui Ceaușescu aveam 16.
Dezvoltarea, morala, cultura credința erau interzise și în 1989, în măsură mai mare decît azi.
Corectitudine politică exista și atunci, chiar dacă pe alte principii decît cele de acum.
Prefer regimul Iohannis, unde iau amendă dacă contest regimul, decît regimul Ceaușescu care băga în închisoare ori își împușca oponenții, cum a făcut în 1989.